Frica păzește bostănăria
Expresia frica păzeşte bostănăria este, în fapt, la temelia oricărei civilizaţii. Omul, când ştie că orice gest antisocial va fi aspru reprimat, se gândeşte serios dacă să-l comită. Iar dacă, totuşi, sare pârleazul, societatea se va lipsi de serviciile lui, rapid şi pe termen îndeajuns.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 8 februarie 2016, 10:24
După un stagiu într-o puşcărie eficientă, numai gândul că s-ar putea întoarce acolo îi va da coşmaruri, darmite să mai aibă tupeul să recidiveze.
Fireşte, oricine trebuie să aibă şansa unei vieţi fără stresul pedepsei, iar pentru asta avem educaţia. Nu există şcoală în care copiii să înveţe că e normal şi indicat să fure, să jefuiască, să bată, să violeze ori să omoare, ci dimpotrivă.
Din nefericire, ori din familie, ori de pe stradă, de la televizor sau de pe net, mulţi copii învaţă că succesul se obţine mai lesne încălcând legea. Iar de aici încep să se simtă efectele devastatoare ale libertăţii prost înţelese şi prost aplicate.
În mod normal, libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta, adică fac ce vreau cu condiţia să nu te privez pe tine de acelaşi drept. Cine încalcă regula, devine ţinta organelor Statului, care are ca printre misiuni, într-o ţară civilizată, şi apărarea cetăţeanului corect de cel care încalcă regulile de convieţuire socială.
Atenţie, aşadar! Poliţistul, procurorul şi judecătorul sunt plătiţi ca să servească interesele cetăţeanului corect! Nu să aplice legile mecanic, nici în favoarea infractorului şi nici în scârbă, cum se întâmplă adesea!
Dacă Ion se furişează în bostănăria lui Gheorghe să-i şterpelească marfa, el trebuie pedepsit astfel încât să meargă vestea, iar Vasile, Petrică, Dorel şi, mai nou, Cristi, să discute, la o bere, cam aşa:
– Bă, ai auzit ce-o păţit bietul Ion?
– Ce?
– I-o furat bostanii lui Gheorghe, l-or prins iar acuma-i judecat şi, cum zice legea, va mere la puşcărie.
– Tulai, Doamne, păi acolo-i Iadul pe Pământ!
– Da, bă, tare nărod o fost Ion, io n-aş face aşa ceva nici să mă tai.
Deocamdată, însă, Ion, dacă e prins, se alege cu o amendă sau cu o condamnare de câteva luni, eventual cu suspendare. Iar dacă nu-i place chiar deloc în puşcărie apelează la CEDO şi reclamă că a fost torturat, fiindcă n-a avut condiţii ca acasă. După care CEDO ne obligă pe toţi ca, din bani publici, să-l alinăm pe Ion cu câteva zeci de mii de Euro.
Cam mare distanţa de la „Tulai, Doamne” la CEDO, nu vi se pare?
Răstimp, în bostănăria lui Gheorghe intră cine vrea, fiindcă el n-are voie să ridice parul la hoţi, iar Statul are dureri în cot de grija bostanilor cetăţeanului.
Dan Horea
Ascultă Radio Cluj online AICI:
