Tanti Elisaveta: „De bătrână îs bătrână, da’ tăt n-aş vre’ să mor”

Coborâm pe uliţa înnămolită din Pruneni. Într-o curte găinile ciugulesc prin noroi, numai ele ştiu ce. Ne facem simţită prezenţa.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 14 februarie 2016, 10:10 / actualizat: 17 ianuarie 2018, 15:51

Bună ziua! Bună ziua!

În sfârşit, din casă iese o tanti care, ciudat, nu pare surprinsă de oaspeţi.

V-am scos din casă!

D-api doară… Aista ce-i?

Aparatul de înregistrat. Înregistrează, ca să vă auziţi la radio!

Daaa? No, mulţămim frumos!

Ce faceţi pe-aic, pe la Pruneni?

Ce să facem… Nu staţi pe scaun?

Mulţumesc, stăm în picioare, dacă puteţi şi dumneavoastră!

D’api că putem. Că amu de bătrână îs bătrână, da’ tăt n-aş vre să mor. (râde)

Ce vârstă aveţi?

No, ce mi-ai da dumneata? C-api ţi-oi spune io!

Şaptezece de ani, cam aşa!

Şi şasăsprăzăce încă mai pune!

Optzecişişase?

Da, în august fac opt’zăcişişepte! Dacă Dumnezo îmi dă zile, io le mai duc cât poci. De putere-s slabă. Şi-on pic de tensiune am.

Locuiţi singură?

Numa’ io, i-aşe cum mă vezi. Omu’ mi-o murit de doişpe ani.

La 86 de ani, 87 în august, tanti Elisabeta se ocupă singură de gospodărie, de găini, de…

Numa’ p-aestea le am, şi pisici, şi câne. Atâta mi-i tătă averea, destulă mi-i. Că am două fete-n Cluj, îs măritate, îs bine. Jinerii vin în tătă săptămâna cu ele aicea. Într-o sâmbătă vine una, în următoarea vine cealaltă. No, bine, mulţam la Dumnezo pân-amu cum am ajuns şi îs. De-aci încolo…

Dumneavostră trăţi numai din pensie!

Pensie de la colectiv, şi ş-aceea-i mică, 400 de lei. M-ajută copiii, îmi aduc ei de-acolo de mâncare, de la Cluj. Că aicea n-ai nici di unde lua nimnica, şi să ai bani. Nu este nici un pchic de magazin.

Câţi oameni mai sunt în sat?

Puţini. Nu ştiu dacă sunt şasăsprăzăce. Cu copii cu tăt.

Altădată ce era în satul ăsta?

No, pi era plin! Oamini bătrâni, tineri, copii! O fost fain când eram io tânără. Era o şură, acolo, în tătă duminica era plină. Jocuri, petreceri, ia de-aestea ni, o fost frumos atuncea, da’ o trecut anii mulţî… O pierit… Tinerii-s duşi pă la oraşe, bătrâni-s duşi pă la beserică, acolo-n pământ, şi i-aşe ni, am  rămas câţiva care mai suntem, până la o zî…

Dumneavoastră aici v-aţi născut?

Aicea m-o născut mama şi tata. Io am rămas de cinci ani de mama. Greu o fost, dară, că dacă n-ai mamă… Cu tata am crescut, până-n ’71, când o murit şi dumnealui. Apăi, am rămas şasă copii de mamă. În ’35 o murit mama. Tăţi ne-am grijit unu’ pă altul. Ce să hi făcută? Încă tri surori suntem care trăiesc. Una-i în Câţcău, alta-i în Ploieşti, şi io-s aicea. Tăţi ne-am rătăcit, dacă n-o fost mamă, ca puii de cloşcă. Tăţi se împrăştie copiii dacă nu-i mamă între ei.

Preotul vine în sat?

Vine la tri-patru săptămâni. Şi când îl chemăm, când avem nevoie, tătdeauna vine. La bisericuţa din lemn, mică, aşe, bătrână…

Ce faceţi toată ziua?

Api ce să facem? Mai ieşim afară, ne uităm după găini, să nu le ducă vulpea, că tăt vine şi ne mai duce câte una… Vara avem ce face, în grădinuţă, punem ce trebe, să avem păstă iarnă. Atâta-i tăt. Vara sap mălaiul, pă grădină. Pă când vin copiii, câteodată îi gata. Că mă port să nu-i urăsc nici pe ei, p-aicea, cu lucru, să facă tăt ei. Fac şi io cât poci.

Trec greu zilele, nopţile?

Zilele nu tare greu trec, da’ nopţile-s grele. Că singurătatea asta-i boală pe omu’ bătrân. Până mă pot purta îi bine, da’ Doamne feri să ajung să nu mă pot duce. Numa’ că atunci, dacă am fete, au ele grijă de mine. Da’ de-a da Dumnezo când oi hi rău să mă duc la beserică, să nu mai rămâi p-aicea. Fereie Dumnezo!

Ce făceaţi când am venit în curte?

Da’ eram cole lângă cuptor, în casă! Puneam lemne în sobă. Nu-l las să se stingă până sara focu’. Îmi fac cald în casă şi stau acolo. Mă mai uit la televizor şi-i gata cu tăite. Da’ nopţile îs tare grele… Că am zâs cătă primariu să-mi pună aici-ni un bec şi mie la stâlp, da’ nu vre’ să-mi puie. Şi aşe-i de întuneric în casă… Nu vre’, nu vre’, n-am ce să-i fac. Mi-o promis că mi-l pune, numa’ nu l-o mai pus. Amu iară mi-o promite, că iară o vini să-l alegem… Apăi, l-am ales de două ori.

Tanti Elisaveta, vă mulţumesc mult, vă doresc multă sănătate!

Multă sănătate să aveţi şi dumneavoastră! De la radio din Cluj sunteţi?

Da, să vă ascultaţi la radio! Şi să le spuneţi şi fetelor dumneavoastră din Cluj.

Or auzî ele dacă-l pun să margă… Şi-or şti că cine-i!

Dan Moşoiu