Din decembrie 1992 cunosc „dinăuntru” modul în care se lucrează în SRR şi TVR, atât din perspectiva angajatului cât şi a colaboratorului. Este motivul pentru care ţin neapărat să iau poziţie faţă de o idee minimum nefericită a d-lui senator de Prahova, Georgică Severin, preşedintele Comisiei pentru Cultură, Artă şi Mass Media a Senatului.
Domnia sa consideră că situaţia financiară dramatică a TVR se datorează suprapunerii funcţiei de preşedinte al Consiliului de Administraţie (CA) cu cea de Director General. Este o cutumă instituită de legea 41/1994, ce reglementează activitatea posturilor publice de radio şi televiziune.
Ca atare, dl. senator vine cu ideea ca preşedintele CA să fie o persoană, iar directorul general alta.
Asta îmi aduce aminte că, într-adevăr, munca în echipă are avantajul de a disipa răspunderea în caz de eşec.
TVR a început să „scârţîie” financiar doar după 2005, adică la 10 ani după intrarea în vigoare a organizării cu un PDG (preşedinte-director general) în fruntea instituţiei. PDG-ii de până atunci – care merită pomeniţi – Paul Everac (1992 – 1994), Titus Popa (1994 – 1996), Stere Gulea (1996 – 1998), Cristian-Valeriu Hadji-Culea (1998 – 2002) şi Valentin Nicolau (2002 – 2005) n-au avut nici o problemă în a menţine bugetul TVR pe linia de plutire, ba adesea deasupra ei. Din nefericire, odată cu instalarea în fruntea televiziunii publice a lui Tudor Giurgiu, a început căderea, accentuată sub „domnia” lui Alexandru Sassu şi „desăvârşită” de Alexandru Lăzescu şi Claudiu Săftoiu. Boemul PDG Stelian Tănase a pus şi el câteva paie pe foc, prin plata unor sume imense pentru colaborările amicilor săi şi a culminat cu tentativa de a crea 80 (optzeci!) de noi posturi directoriale.
De fapt, reţelele de cumetrii şi încrengătura de interese dubioase, başca abuzurile grosiere în cheltuirea banului public, menţin TVR în cădere liberă.
Mai trebuie menţionat că aceste mânării se petrec în special la Bucureşti, fiindcă studiourile publice teritoriale au sub 4% din totalul bugetului instituţiei.
Revenind la ideea d-lui senator Georgică Severin, trebuie pus punctul pe „i”: separarea funcţiilor de preşedinte al CA şi de director general ar avea efecte negative asupra SRR şi nici un efect pozitiv asupra TVR. Poate chiar mai rău!
La Radio, echipa managerială actuală, remarcată prin bune rezultate financiare şi de audienţă, s-ar trezi cu un nou membru – evident că numit politic – habarnist în privinţa problemelor şi a funcţionării acestui mecanism imens şi delicat care este Radiodifuziunea. Până învaţă unde e biroul lui, unde e sala Catinca Ralea şi unde sunt cabinele de emisie, îi expiră mandatul. Dacă vine şi cu ambiţii reformatoare („vreau să las ceva în urma mea”, cunoaşteţi sloganul!) mandatul lui va avea efectul unei măciuci în carul cu oale. Nu mai pomenesc sumele consistente ce vor trebui cheltuite cu el şi echipa pe care şi-o va aduce! În privinţa actualului PDG, el va rămâne cu o funcţie onorifică, deoarece CA este numit politic, iar membrii săi nu vor ţine seama de ce spune preşedintele, ci de indicaţiile preţioase primite „de sus”.
La TVR ce să mai vorbim? Când eşti falimentar, dacă ai minte, faci tot posibilul să-ţi reduci cheltuielile şi să creşti încasările. Dacă n-ai, creezi noi funcţii de conducere!
Mesajul meu este clar: lăsaţi-ne, dom’le, în pace! Reparaţi ce e stricat, dacă sunteţi în stare, dar nu stricaţi ceva ce funcţionează.
Dacă nu de alta, măcar pentru că stimaţii noştri colegi din TVR nu s-ar bucura deloc să moară şi capra SRR-ului.
Dan Horea
Foto: SRR si TVR
Articol editat de Carmen Sas,
24 februarie 2016, 17:30 / actualizat: 1 martie 2017, 15:10
Din decembrie 1992 cunosc „dinăuntru” modul în care se lucrează în SRR şi TVR, atât din perspectiva angajatului cât şi a colaboratorului. Este motivul pentru care ţin neapărat să iau poziţie faţă de o idee minimum nefericită a d-lui senator de Prahova, Georgică Severin, preşedintele Comisiei pentru Cultură, Artă şi Mass Media a Senatului.
Domnia sa consideră că situaţia financiară dramatică a TVR se datorează suprapunerii funcţiei de preşedinte al Consiliului de Administraţie (CA) cu cea de Director General. Este o cutumă instituită de legea 41/1994, ce reglementează activitatea posturilor publice de radio şi televiziune.
Ca atare, dl. senator vine cu ideea ca preşedintele CA să fie o persoană, iar directorul general alta.
Asta îmi aduce aminte că, într-adevăr, munca în echipă are avantajul de a disipa răspunderea în caz de eşec.
TVR a început să „scârţîie” financiar doar după 2005, adică la 10 ani după intrarea în vigoare a organizării cu un PDG (preşedinte-director general) în fruntea instituţiei. PDG-ii de până atunci – care merită pomeniţi – Paul Everac (1992 – 1994), Titus Popa (1994 – 1996), Stere Gulea (1996 – 1998), Cristian-Valeriu Hadji-Culea (1998 – 2002) şi Valentin Nicolau (2002 – 2005) n-au avut nici o problemă în a menţine bugetul TVR pe linia de plutire, ba adesea deasupra ei. Din nefericire, odată cu instalarea în fruntea televiziunii publice a lui Tudor Giurgiu, a început căderea, accentuată sub „domnia” lui Alexandru Sassu şi „desăvârşită” de Alexandru Lăzescu şi Claudiu Săftoiu. Boemul PDG Stelian Tănase a pus şi el câteva paie pe foc, prin plata unor sume imense pentru colaborările amicilor săi şi a culminat cu tentativa de a crea 80 (optzeci!) de noi posturi directoriale.
De fapt, reţelele de cumetrii şi încrengătura de interese dubioase, başca abuzurile grosiere în cheltuirea banului public, menţin TVR în cădere liberă.
Mai trebuie menţionat că aceste mânării se petrec în special la Bucureşti, fiindcă studiourile publice teritoriale au sub 4% din totalul bugetului instituţiei.
Revenind la ideea d-lui senator Georgică Severin, trebuie pus punctul pe „i”: separarea funcţiilor de preşedinte al CA şi de director general ar avea efecte negative asupra SRR şi nici un efect pozitiv asupra TVR. Poate chiar mai rău!
La Radio, echipa managerială actuală, remarcată prin bune rezultate financiare şi de audienţă, s-ar trezi cu un nou membru – evident că numit politic – habarnist în privinţa problemelor şi a funcţionării acestui mecanism imens şi delicat care este Radiodifuziunea. Până învaţă unde e biroul lui, unde e sala Catinca Ralea şi unde sunt cabinele de emisie, îi expiră mandatul. Dacă vine şi cu ambiţii reformatoare („vreau să las ceva în urma mea”, cunoaşteţi sloganul!) mandatul lui va avea efectul unei măciuci în carul cu oale. Nu mai pomenesc sumele consistente ce vor trebui cheltuite cu el şi echipa pe care şi-o va aduce! În privinţa actualului PDG, el va rămâne cu o funcţie onorifică, deoarece CA este numit politic, iar membrii săi nu vor ţine seama de ce spune preşedintele, ci de indicaţiile preţioase primite „de sus”.
La TVR ce să mai vorbim? Când eşti falimentar, dacă ai minte, faci tot posibilul să-ţi reduci cheltuielile şi să creşti încasările. Dacă n-ai, creezi noi funcţii de conducere!
Mesajul meu este clar: lăsaţi-ne, dom’le, în pace! Reparaţi ce e stricat, dacă sunteţi în stare, dar nu stricaţi ceva ce funcţionează.
Dacă nu de alta, măcar pentru că stimaţii noştri colegi din TVR nu s-ar bucura deloc să moară şi capra SRR-ului.
