O zi din viața unui artist floral
Cu proprietara florăriei am căzut de acord să ne întâlnim la ora 11. Mi se întâmplă să fiu uneori şi punctual, aşa că la 11 fix am deschis uşa florăriei de pe strada Republicii. Din praful străzii m-am trezit într-o baie de culori, de arome nedesluşite, parfumuri îmbătătoare, esenţe tari, de viaţă, de primăvară. Suntem poftiţi în încăperea din spate, la birou. Dacă veneaţi ieri, aţi fi dat nas în nas cu inspectorii ANAF, tocmai ne-au „călcat”! Şi? Au fost foarte drăguţi, foarte civilizaţi. Numai că misiunea lor este să colecteze bani. Îţi pot găsi atât de multe „capete de acuzare”, încât… Dar n-au nici un interes să te falimenteze, aşa că se opresc după primele două-trei. Bun, eu aş putea să vorbesc mai mult din prisma managementului! Dar dacă doriţi să vorbiţi cu artistul nostru floral… Păi, sigur că da, de aceea am şi venit. Atunci… Îşi întoarce capul spre odaia cu flori. Raluca, pe tine te vrea! De dincolo vine imediat răspunsul: îmi pare rău, dar am treabă! Nu-i nimic, e foarte bine, e mult mai bine aşa, pentru că aş putea urmări la treabă un artist floral. N-ai prilejul acesta în fiecare zi. Aşa că mă ridic de la birou şi, în încăperea din mijloc, stau în picioare, lângă masa floristului Raluca Sacaliş care tocmai „desfăşoară” un aranjament impresionant, care îmi fură ochii. Bine, nici nu ştiu cine mă orbeşte mai tare: aranjamentul sau artistul floral…
Articol editat de DSRNetworkAdmin, 6 martie 2016, 14:37 / actualizat: 8 martie 2016, 9:19
Se începe întotdeauna cu o bază de verdeaţă, după care alegem florile, în funcţie de buget. Aici, de exemplu, nu ni s-a dat un buget cu care să lucrăm şi cam asta apreciază orice florist, când nu i se impun limite şi poţi să lucrezi cu cât de multe flori, cât mai frumoase, poţi să-ţi foloseşti creativitatea. Este un aranjament de prezidiu căruia i-am stabilit deja lungimea şi înălţimea. Astea galbene sunt orhidee, mergem şi cu o pată de culoare cu irişi mov, şi-acum să vedem ce culori mai cere, ce flori, unde mai trebuie să accesorizăm. O să punem şi crenguţe de mâţişori, pentru că întotdeauna încercăm să lucrăm şi cu ce ne oferă natura.
Ţac-ţac face foarfeca rapid, ajustând mâţişorii. Care să fie secretul acestei meserii de florist?
Există şi aici nişte reguli de bază care trebuie respectate. Se învaţă la cursuri, din cărţi mai puţin, după care practică multă, imaginaţie. Fără asta nu cred că ai reuşi să faci prea multe. Trebuie să ştii cum să combini culorile, cum să combini florile. De multe ori pleci de la un vas şi forma lui îţi spune cum va arăta aranjamentul final.
De noi se apropie o clientă. Domnişoara Sacaliş îşi întrerupe pentru o clipă munca.
Bună ziua! Bucheţelul cu mov şi galben, nu?
Daaaa!
Poftiţi!
Vedeţi, sunt clienţi care chiar dacă nu ştiu exact ce vor, ne spun că-şi doresc anumite culori şi ne lasă pe noi să creăm. Dacă ai simţ artistic, întotdeauna o floare, când o iei în mână, îţi dictează ea ce urmează, ce să alegi.
Sunt curios să aflu ce etape a parcurs domnişoara Raluca Sacaliş până să ajungă artist floral.
E cumva interesant parcursul meu… Am început cu şcoli de sport, apoi cu profile economice, după care am făcut Facultatea de horticultură, secţia de Peisagistică, dar acolo e şi multă parte de proiectare şi nu m-am văzut niciodată în faţa unui calculator. Sunt omul care trebuie să-şi folosească mâinile şi care trebuie să fie tot timpul în mişcare, n-am răbdare să stau la un birou. Şi-atunci am ales partea asta, de artă florală, şi m-am angajat într-o florărie. Apoi totul a devenit atât de firesc şi de plăcut încât acum nu mă văd făcând altceva.
Dar nu intervine rutina? Mereu aceleaşi flori, aceleaşi buchete…
Nu cred că există rutină aici, pentru că fiecare client e unic şi atunci încercăm ca fiecare creaţie să se potrivească clientului respectiv. Sau locaţiei pentru care lucrăm. Şi-atunci nu poate fi vorba de rutină, mai ales că florile se schimbă, culorile se schimbă, întotdeauna aducem vase noi cu care lucrăm şi atunci trebuie să te adaptezi din mers la ceea ce ai.
Bine, dar să faci mereu buchete cu trei garoafe, precum florăresele de la colţul străzii… Nu e plictisitor?
Cele cu trei sau cinci fire le faci deja cu ochii închişi. Dar şi aici trebuie 
respectate regulile de bază. Dacă v-aş pune pe masă un buchet făcut de unele florărese şi unul realizat într-o florărie de cineva care are tehnica de bază, o să vedeţi că sunt diferenţe mari. În momentul în care creezi un buchet şi respecţi regulile de construcţie, întotdeauna vei avea spaţialitate, vei vedea buchetul 3D, vei avea mişcare, ritm în buchet. Or, ceea ce vedeţi de obicei în unele florării sau pe stradă sunt buchete plate. Florăresele de acolo aşează pur şi simplu florile în plan, iar în momentul în care ai întoarce buchetul în profil ai vedea o chestie plată.
Mă pregătesc pentru 8 Martie. Care sunt florile de sezon?
Lalele, frezii, zambilele parfumate, irişii, primule, brânduşe şi narcise la ghiveci, plăntuţe cu bulb pe care le cumpără acum lumea pentru că în momentul în care trece floarea, bulbul se poate planta în grădină, ceea ce e un avantaj. De altfel, întotdeauna lumea încearcă să fie practică. Aranjamentele florale sunt mult mai căutate faţă de buchete, pentru că rămâne vasul în care au fost create. Şi dacă tot vine 8 Martie, nu ştiu dacă lumea cunoaşte, dar se spune că florile se oferă fără ambalaj şi întotdeauna buchetul trebuie să fie ridicat, niciodată cu capul în jos.
Care a fost cea mai costisitoare comandă pe care a primit-o?
În vara trecută am realizat un buchet, nu un aranjament, un buchet de 500 de lei! Un buchet uriaş, cu multe flori. La un moment dat era trei colege care încercam să legăm buchetul. A ieşit foarte frumos şi am rămas impresionate şi, evident, invidioase pe domnişoara care urma să-l primească!
Uau, 500 de lei! Bani suficienţi pentru un atelier de florist! Ce vedem pe masă?
Foarfecă de flori, cater, cuţit, cleşte de sârmă, patent, sârmă, accesorii mărunte, ace, pistolul de lipit cu silicon.
Nu cumva am încurcat lucrurile şi am intrat într-un atelier de tâmplărie? Ce-ar fi să ne dumirim, totuşi!
Aici avem zona de mărţişoare, căniţe cu flori, „prăjiturici” florale, orhidee la ghiveci, bromeliaceae, o plantă mai exotică, cactuşi… Aici e zona în care ţinem florile tăiate din care confecţionăm buchetele şi aranjamentele. Aici partea de bucheţele gata făcute pentru persoanele grăbite. Florile le aducem, în general, din Olanda.
Ne-am făcut „încălzirea”, aşa că putem ajunge şi la subiectul reportajului: o zi din viaţa unui om obişnuit. În cazul de faţă, o zi din viaţa unui artist floral.
Mă trezesc de obicei la 6,30. Primele lucruri? Ca tot omul, cred, îmi întind puţin oasele, beau o căniţă de apă, mă spăl, mă îmbrac, iau micul dejun, niciodată nu plec fără să mănânc. După care o iau încet spre serviciu. Venim undeva la 8 fără un sfert. Aprindem lumina, scoatem toate decorurile afară, e un reper bun de semnalizare pentru clienţi că suntem aici şi că existăm pe stradă cu ei. Apoi, punem pistolul de silicon în priză, pentru că e nevoie să fie cald, şi începem să verificăm toate vazele, să vedem dacă s-a deteriorat ceva. Se iau vazele pe rând, se saplă obligatoriu. Cam o oră durează toată treaba asta, după care se verifică lista de comenzi şi te apuci de treabă. Apoi, vin clienţii… Eu am program scurt, termin la ora 12.
Da, dar până la ora 12 o florăreasă are treabă! Eu credeam că stă şi aşteaptă clienţii…
Aşa îşi imaginează lumea, dar şi că totul e roz şi frumos. Uitaţi-vă, mâinile noastre arată cam aşa: înţepate, zgâriate, tăiate, murdare chiar! Lucrând foarte mult cu verdeaţă, la un moment dat aceasta intră în piele şi oricât te-ai spăla pe mâini, eşti curat, dar nu arăţi întotdeauna curat. Mâinile noastre n-o să arate niciodată ca mâinile unui medic sau ale unui IT-ist.
După ora 12 merg acasă, iau masa, apoi mai ies în oraş cu prietenii, particip la workshop-uri, urmez nişte cursuri de terapie, pentru că mă interesează foarte mult domeniul acesta. Ajung seara acasă pe la 7 sau chiar pe la 8. Schimbăm câteva vorbe în familie, după care mă pregătesc pentru a doua zi. La mine cel mai bun somn e cel înainte de 23,30.
Se adoarme bine în parfumul florilor?
Am acasă tot timpul flori în vază şi lumea se distrează de mine că îmi iau mereu flori. Chiar la început mergeam acasă cu câte un fir. Şi mama mea se uita, aşa, foarte suspicioasă: de la cine tot primeşti flori? Şi-i spun: de la Ralu! Am mai spus treaba asta, nu aştepta întotdeauna de la alţii să primeşti. Nu considera fericirea sau bucuria ta ca fiind responsabilitatea cuiva. E doar a ta şi tu poţi să faci asta pentru tine şi pentru sufletul tău. Un fir de floare, întotdeauna, în bucătărie, în camera de zi, în dormitor, e binevenit. Chiar mă întreba un prieten săptămâna trecută: la tine nu se ofilesc florile niciodată? Pentru că mereu vede flori proaspete…
Se apropie ora 12. Sunt gata să închid reportofonul. Mai ales că a sosit un nou client.
Poftiţi, vă rog!
Aş dori, nu ştiu, un buchet, aşa… Un buchet de primăvară!
Şi, brusc, îmi dau că ştiu ce voi cumpăra în 8 Martie. Un buchet de primăvară, nu? Sau şi mai bine, un aranjament floral de primăvară, într-o vază mică, elegantă, care să-i aducă aminte peste ani celei căreia îl voi dărui de o primăvară anume. Dar până atunci, n-ar fi mai bine să iau pur şi simplu un fir, un singur fir dintr-o floare de primăvară? În fond, după cum îmi spunea domnişoara Raluca Sacaliş, nu trebuie să aştepţi un eveniment oarecare pentru a dărui cuiva, din inimă, o floare.
Dan Moşoiu
