Modificările privind funcţionarea SRR şi SRTV dezbătute la Radio România Internaţional

Modificările propuse de social-democraţi la Legea privind funcţionarea SRR şi SRTV au fost dezbătute, luni, 7 martie şi la Radio România Internaţional.

Articol editat de Carmen Sas, 8 martie 2016, 10:06

Invitată a emisiunii „Magazin”, Simona Bucura-Oprescu, purtător de cuvânt al grupului parlamentar PSD din Camera Deputaţilor, a explicat că separarea funcţiei de preşedinte al CA de cea de director general ar duce la îmbunătăţirea managementului celor două instituţii.

Pe de altă parte, deputatul neafiliat, Mihai Deaconu, a precizat că insolvenţa este singura soluţie de redresare a TVR, iar unificarea cu Radioul ar afecta buna funcţionare a acestuia din urmă.

Senator Mariana Câmpeanu: Este o problemă atât de gravă încât ar trebui să ne aplecăm cu toţii asupra găsirii unei soluţii de rezolvare. Este foarte limpede că orice lege care modifică o altă lege nu o să aducă rezolvarea problemei pentru că fundamentul este acelaşi. Cred că Radio-Televiziunea Română trebuie refăcută din temelii, pentru că nicio cârpeală, niciodată, nu rezolvă şi nu repară locul în care s-a stricat. Eu, din informaţiile pe care le am, nu sunt membră a acestei comisii, dar ştiu că datoriile, chiar din urmă şi cele foarte vechi, sunt peste 700 de milioane de lei, ceea ce înseamnă că problema este irezolvabilă în modul acesta. Nu cred că dacă preşedintele CA nu mai este şi director general o să rezolve această problemă. Ăsta este un prim aspect. Cred, de asemenea, că instituţia Radioului, care este o instituţie care, în sfârşit, s-a aşezat pe o direcţie foarte bună şi este o instituţie profitabilă şi este o instituţie care, într-adevăr, este urmărită cu interes, nu cred că trebuie lipită de o altă instituţie care este în faliment. Pentru că atunci când pui un măr stricat lângă un măr sănătos nu se repară mărul stricat, se strică cel sănătos. Dacă nu o să avem consens în rezolvarea unei probleme atât de grave, care are implicaţii asupra întregii naţiuni, nu cred că ea se va rezolva.

Mihai Deaconu, secretar al Comisie pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării: Legea nu este atât de rea, având în vedere că după această lege s-au coordonat cele două societăţi, atât Societatea Română de Televiziune, cât şi Societatea Română de Radiodifuziune şi, având în vedere că una a funcţionat bine, iar cealaltă a funcţionat prost, am stat şi m-am gândit: oare legea este de vină?

Legea nu poate să fie de vină, pentru că eu zic că mai degrabă acolo este problema de management.

Şi am ajuns la concluzia că nu legea ar trebui modificată, aşa cum ştiu, de fapt, că şi anul trecut, la începutul primăverii, în 2015, specialişti din Televiziunea Română au venit cu un set de principii pentru o nouă reglementare a activităţii serviciului de televiziune şi doreau, de fapt, să îşi schimbe şi denumirea, în serviciu public de televiziune, şi am citit şi cele 12 principii, care, faţă de propunerile pe care le are proiectul de lege de modificare a Legii 41, aceste principii, care ar fi trebuit să stea la baza unei noi reglementări în domeniu, mi se par mult mai aprofundate şi mai bine structurate, în sesul că vin cu nişte soluţii concrete de rezolvare a problemelor, făcute de specialişti în domeniu.

Deputat Simona Bucura-Oprescu, purtător de cuvânt al grupului PSD:  Legea Severin îşi propune să îmbunătăţească un cadru, cadrul legislativ pe care îl avem în momentul acesta. Nevoia unei televiziuni publice puternice o cunoaştem fiecare dintre noi şi o resimte fiecare român, fiindcă, până la urmă, fiecare dintre noi cred că suntem de acord cu faptul că avem nevoie de informaţie corectă, care să informeze şi nu să deformeze, de informaţie în planul educativ, în planul cultural, în planul confortului social al fiecăruia dintre noi.

Ei bine, Societatea Română de Televiziune – a spus şi doamna senator, mai devreme – într-adevăr se află într-o situaţie precară din punct de vedere financiar, cu datorii acumulate de-a lungul timpului, încă din 2006, adică de peste zece ani, cunoscând fiecare dintre noi, dacă ne raportăm la ultimele bilanţuri, aceste datorii de peste şapte sute de milioane de lei. Dar cred că este important ca oamenii politici, într-adevăr, dacă se va putea, pe soluţii comune, şi gândite, şi asumate în comun, de toţi cei care au posibiliattea de a decide la un moment dat, această lege îşi propune tocmai să vină cu o soluţie, iar soluţia este o soluţie utilizată şi care s-a dovedit eficientă în parctica altor instituţii de televiziune, în practica economică, în mediul corporatist şi, nu în ultimul rând, chiar şi în mediul administrativ, fiindcă este cunoscut principiul separării atribuţiilor.

Prin urmare, această lege îşi propune, pe de o parte, să crească nivelul de responsabilizare şi să separe atribuţiile pe care cel care este preşedinte al Societăţii Române de Televiziune le are şi cel care devine, în urma unui concurs de proiecte de management, îşi asumă şi obţine demnitatea de director general al Societăţii Române de Televiziune. Acesta este un prim aspect, limpede, clar şi care din punctul meu de vedere ar trebui să ajungă în faza în care să fie reglementat cât mai rapid, şi sper ca această lege să intre cât mai rapid în vigoare.

Cel de-al doilea aspect, cu privire la soluţiile financiare, după cum aţi văzut, această modificare de act normativ îşi propune şi să ofere un cadru prin care instituţia Televiziunii Române să aibă posibilitatea, fiind într-o insuficienţă a resurselor financiare, să aibă posibilitatea de a achiziţiona licenţe şi de a fi, să spunem, în pas cu tot ce înseamnă evenimente cu caracter cultural, artistic, sportiv, interne sau internaţionale, care să poată fi finanţate şi cu fonduri alocate de la bugetul de stat. Prin urmare, sunt două soluţii concrete care ar da posibilitatea îmbunătăţirii situaţiei în care Televiziunea Naţională se află în momentul acesta.

Deputat Ovidiu Iane, membru al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării: Acum, revenind la această lege pe care şi noi am semnat-o, avem un principiu foarte simplu în management, care spune că este bine ca cel care controlează să nu fie acelaşi cu cel care execută. Şi aici avem această situaţie în care directorul general este şi preşedintele Consiliului de Administraţie şi conduce, de fapt, şi lucrările şi este şi parte executivă.

Or, acest lucru s-a demonstrat în practică, pentru că nu putem spune că întotdeauna Televiziunea Română a avut în vârful conducerii un specialist în management care să poată să facă această diferenţă între decizie şi execuţie, şi atunci putem spune că a fost foarte uşor să se cadă în acest păcat, în această capcană a autosuficienţei. Şi de aici intervin şi problemele legate de datorii acumulate an de an şi observăm că ele sunt începând de acum zece ani, de când televiziunile comerciale au început să aibă din ce în ce mai multă notorietate şi mai mult public şi mai multă audienţă.

Este drept că, până atunci, Televiziunea Română trăia prin taxele care se luau şi prin banii care veneau de la bugetul de stat, însă iată că managementul defectuos a dus la acest impas. Nu putem să închidem Televiziunea Română şi Societatea de Radio, absolut, este un bun public pe care statul trebuie să îl ofere românilor.

În opinia noastră şi în opinia românilor, numai Televiziunea Română şi Societatea de Radio sunt capabile să ofere informaţia obiectiv – şi pe latură culturală, şi pe latură artistică, şi aşa mai departe. Este obligaţia statului de a prezenta aceste emisiuni şi aceste informaţii şi de a cultiva publicul în sensul acesta, ceea ce pentru televiziunile comerciale nu este de interes, pentru că ele urmează, de fapt, calea banilor şi îşi văd de propria lor agendă în ceea ce priveşte starea emisiunilor şi subiectele pe care le propagă.

Deci, această lege vine să pună în acord cu un principiu de management lucrurile care, în fapt, se petrec greşit acolo şi separarea aceasta de funcţie dintre director general şi consiliu de administraţie, care, prin modificările pe care le introduce, devine apolitic, obligaţia celor din consiliu este de a fi, o dată, să lucreze în domeniu, să aibă notorietate, să fie cunoscuţi, să fie apolitici, în sensul că nu au voie să mai facă parte din niciun partid şi, mai mult decât atât, se instituie şi nişte criterii de incompatibilitate, să nu aibă legături cu societăţi care au contracte cu Televiziunea Română, să nu fie angajaţi în acte comerciale cu alte societăţi sau să fie cu alte funcţii prin altă parte.

Realizator: Permiteţi-mi, doamnelor, să vă mai adresez o întrebare şi aş vrea neapărat răspunsul dumneavoastră. Doamna senator exprima foarte plastic alăturarea celor două societăţi – cea de radio şi cea de televiziune -, spunând că se pune un măr stricat într-un coş cu mere bune. Aţi evaluat, însă, impactul Legii Severin şi asupra Radio România, care are o situaţie financiară bună în acest moment?
Mariana Câmpeanu: Păi, tocmai despre asta este vorba, că, aşa cum am spus şi în prima intervenţie, această lege nu face decât să cârpească, să cârpească locurile acolo unde credem noi că s-au rupt. De exemplu, la Televiziune. Eu nu cred că împărţirea răspunderii între preşedinte şi directorul general poate să ducă la luarea unor decizii bune. Preşedintele să vină să spună: faceţi aia, faceţi aia, şi cu Consiliul, mă rog, de Administraţie, şi directorul general să nu poată să facă, pentru că nu are bani, şi singurul ţap ispăşitor să fie un director general, care, de obicei, va fi unul într-adevăr profesionist, şi preşedintele probabil că se doreşte a fi unul politic.

Cred în continuare că această lege trebuie făcută de la început, să nu ne mai cârpim, pentru că nu facem altceva de 25 de ani, nu numai în acest domeniu, în toate domeniile, decât să ne cârpim şi să nu înţelegem că trebuie într-adevăr să tăiem efectiv în carne vie. Această instituţie, din punctul meu de vedere, trebuie desfiinţată şi reînfiinţată pe alte criterii. Nu este posibil ca proprii salariaţi să închidă propria instituţie, pentru că un preşedinte-director general nu a respectat Contractul Colectiv de Muncă şi nu este tras la răspundere.

Simona Bucura-Oprescu: Din punctul meu de vedere, în ceea ce priveşte Televizuiunea Română, perioada la care facem referire a fost în primul rând o problemă de management. Pentru această problemă trebuie găsite soluţii. Soluţiile sunt limpezi. În ceea ce priveşte raporturile dintre Societatea Română de Radiodifuziune şi Televiziunea Română, nu cred că acest act normativ poate împieta cumva, poate produce vreun rău în vreun fel Societăţii Române de Radiodifuziune, care, din fericire, în momentul acesta prezintă o situaţie financiară bună, încredere în rândul ascultătorilor şi, până la urmă, arată că şi în România se poate, cu bunăcredinţă, şi că putem avea instituţii identitare pentru noi, românii, care sunt, până la urmă, mărci româneşti de succes care transcend peste ani.

Prin urmare, eu cred că nu se pune niciun moment problema unei cârpeli şi a unei soluţii până la urmă propusă de oameni care cunosc foarte bine sistemul public de televiziune şi de radiodifuziune şi, în acelaşi timp, care îşi asumă o nevoie, aceea de a găsi o soluţie prin responsabilizarea şi tragerea la răspundere, fiindcă există foarte clar stipluat în această propunere legislativă o mai mare responsabilizare atât pentru membrii Consiliului de Administraţie, cât şi pentru cei care conduc efectiv, ca şi conducere executivă, aceste societăţi. Şi, din punctul acesta de vedere, selecţia se face în baza unui concurs de management, concurs de proiecte. Pe cine deranjează un concurs, pe cine deranjează competiţia, acest concurs făcându-se fără, fără, foarte clar stiplulat, ingerinţe politice, pentru oameni care nu sunt angajaţi politic, dar care reprezintă repere de probitate morală şi profesională? Şi şi aici, aţi văzut, criteriile sunt foarte clare în actul normativ. Prin urmare, eu consider că acest act normativ, această propunere este un pas înainte şi sper ca, împreună şi cu ceilalţi colegi, mă adresez pe această cale şi colegilor din studio şi celoralţi colegi parlamentari, deputaţi şi senatori, mesajul să se aplece cu multă atenţie asupra actului normativ şi să privească partea pozitivă a efectelor acestei reglementări.
Mihai Deaconu: Eu am spus la început că nu poţi să obligi o societate care a funcţionat bine să preia şi relele altei societăţi. Eu aşa văd. Pentru că, în condiţiile date, chiar dacă, v-am spus, este nevoie de modificarea legii, nu de cârpirea ei, dar de modificarea legii este nevoie, pentru că a trecut o sumă de ani, din 1994 şi până acum, într-adevăr anumite aspecte nu mai corespund nici din punct de vedere al denumirilor, de exemplu, şi modificări trebuiesc făcute, dar după părerea mea singura soluţie de redresare a Societăţii de Televiziune în momentul acesta în care se află eu cred că este decât insolvenţa. Eu aşa văd, adică, declararea insolvenţei şi, apoi, prin ceea ce implică, să se poată redresa şi să se reorganizeze din punct de vedere al unei societăţi. Pentru că nu se poate pune problema de ştergere a datoriilor. Ştiţi bine şi poziţia domnului prim-ministru Cioloş, care a spus foarte clar că acest lucru nu este posibil şi că, practic, aceste modificări sau această nouă lege ar trebui să reglementeze activitatea eventual a celor două societăţi, dar după părerea mea separat, şi nu alipite, ar trebui să fie atribuţiunile tot ale Parlamentului, ale legislativului.
Ovidiu-Cristian Iane: Faptul că SRR nu are pierderi nu înseamnă că funcţionează bine. Şi am să vă spun şi de ce. Pentru că eu aici la dvs nu este prima oară când vin şi vin în aceste studiouri, vin în această clădire şi am văzut acelaşi lucru, văd aceste echipamente vechi de foarte mulţi ani. Faptul că SRR nu a făcut investiţii în achiziţionarea de echipamente noi, în a achiziţiona tehnică nouă, în a face îmbunătăţiri în ceea ce priveşte activitatea şi organizarea activităţii nu înseamnă că SRR-ul merge bine. Deci, faptul că nu are pierderi nu înseamnă că merge bine. Eu zic că această măsură de modificare a legii pe care noi o dorim este o măsură benefică şi SRR-ului, pentru că separarea Consiliului de Administraţie de Directorul General nu ar face decât să aducă o îmbunătăţire a managementului şi, cu siguranţă, dacă Consiliul de Administraţie va dori şi va considera, şi sunt convins că va face acest lucru, să facă investiţii în ceea ce priveşte tehnica şi restul echipamentelor cu care lucrează SRR-ul, eu cred că directorul general va fi obligat să pună în practică decizia Consiliului de Administraţie, nu ca acum, când, ca să ieşim bine, să fac aşa ca o mică paranteză, nu cheltuim banii, ca să nu intrăm pe pierderi, să nu deranjăm pe nimeni, ca să nu intrăm în vizorul opiniei publice.

Deci, în niciun caz, modificarea legislativă nu va face rău SRR-ului, ci, dimpotrivă, eu zic că va aduce un plus de coerenţă în management şi o îmbunătăţire considerabilă a managementului şi, implicit, o aliniere a Societăţii Române de Radiodifuziune la tehnica şi standardele tehnice din ziua de astăzi.

Vreau să adaug un lucru, pentru că stăteam şi mă gândeam, diferenţa dintre Televiziunea Română şi Radio România, există o mare diferenţă în ceea ce priveşte activitatea acestor două societăţi. Şi anume, Televiziunea Română în ultimii zece ani a fost obligată la a investi în echipamente. Să nu uităm că s-a trecut de la analog la digital şi de la digital la HD şi însuşi aceste investiţii în echipamente se regăsesc în acele datorii care acum sunt considerate datorii de ani ale Televiziunii Române. Pe când, aici, la Radio România, nu a fost nevoie de atât de multe investiţii, pentru că nu s-a pus problema de sunet HD sau de alte chestiuni, decât de nişte lucruri care ţineau de preluarea pe online şi digitalizare, care nu a impus investiţii atât de mari cum au fost cele de la Televiziunea Română, care, să nu uităm, însăşi preluarea semnalului prin camerele HD şi retransmiterea lui prin echipamente HD, prin satelit ş.a.m.d., să nu uităm cât costă şi licenţele pe satelit lunar, ş.a.m.d., sunt cheltuieli care într-adevăr au pus presiune pe Televiziunea Română şi, din postura de director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie, dacă nu ai fi avut un background de mamagement serios în ceea ce priveşte conducerea unei societăţi de genul acesta, ai fi căzut uşor în capcana de care vorberam mai devreme.

Realizator: În final, adresez o ultimă întrebare, atât dumneavoastră, domnule deputat Ovidiu Iane, cât şi dumneavoastră domnule deputat Deaconu, de ce această lege în procedură de urgenţă, şi de ce în an electoral?
Ovidiu-Cristian Iane: Este în procedură de urgenţă pentru că TVR-ul deja s-a apropiat de 700 de milioane de lei datorie, este adevărat ea vine de aproape zece ani în spate, s-a acumulat, şi nu este vorba despre an electoral, să nu mai cădem în această capcană că în an electoral nu trebuie să mai facă nimeni nici o propunere legislativă şi nimeni nu mai trebuie să mai vină cu nimic, că este an electoral. Nu.

În an electoral se munceşte al fel ca în orice alt an. Orice lucru care poate fi reparat legislativ, orice lucru care poate fi îmbunătăţit, indiferent de aspect, că vorbim de administraţie, că vorbim de TVR, că vorbim de orice alt domeniu, protecţie socială şi aşa mai departe, va fi făcut, pentru că Partidul Social Democrat nu merge pe premisa că dacă este an electoral stăm cu toţii acasă, nu muncim. Să nu fie interpretat că este an electoral. Nu are legătură cu anul electoral, iar procedura de urgenţă, pentru că trebuie să venim imediat cu o măsură prin care să refacem managementul la Televiziunea Română, pentru a încerca să găsim soluţii, poate şi până la urmă o insolvenţă ar fi una, dar nu este încă cazul să punem problema insolvenţei, pentru a găsi soluţii, acest nou management, această nouă organizare şi diferenţiere între Consiliul de Administraţie şi directorul general, în sensul de a repara situaţia financiară a TVR-ului şi a o repune pe linie de plutire, aşa cum îi stă bine oricărei televiziuni de stat.
Mihai Deaconu: Încercări de modificare a legii a avut şi domnul Stelian Tănase. Or, acum, cred că cine-i mai tare reuşeşte, ştiţi, doamna Irina Radu, fiind acum şef interimar, probabil că a fost auzită mai bine de către domnii din Senat, cei care şi-au asumat această iniţiativă, au introdus-o în regim de urgenţă. Eu rămân consecvent şi vă spun că o soluţie, indiferent ce s-ar spune, este o nouă lege pentru audio-viziual.

Realizator: Şi pentru că la un moment dat doamna senator Câmpeanu amintea de politizarea acestor două instituţii, consideraţi că separarea celor două funcţii va duce automat şi la depolitizarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii de Televiziune?

Mihai Deaconu: Nu, nu cred că această separare va aduce vreun beneficiu, cel puţin imediat, pe termen…, pentru că nu suntem pregătiţi pentru asemenea schimbări dintr-odată şi vă daţi seama că vor fi suprapuneri, vor fi anumite probleme. Va trebui să se formeze două entităţi, una administrativă şi una executivă. Or, şi acolo, cine comandă, cine execută? Lucrurile acestea sunt totuşi de durată. Nu văd o rezolvare rapidă în acest sens.

Realizator: Pentru a intra în vigoare proiectul de modificare a Legii 41 din 1994 trebuie să primească avize şi de la Comisia pentru buget şi de la Comisia juridică. 8 martie reprezintă data limită până la care Comisia pentru cultură trebuie să înainteze un raport final. În acest caz, Camera Deputaţilor este primul for sesizat, Senatul fiind cameră decizională.

Radio Iaşi