Prima pagină » Cultural » Clasa noastră/Clasa moartă

Clasa noastră/Clasa moartă

Joi, 10 martie, se joacă Clasa noastră la TNC, spectacolul nominalizat la UNITER pentru cel mai bun spectacol.

Articol editat de , 9 martie 2016, 10:00 / actualizat: 9 martie 2016, 14:35

Dramaturgia poloneză contemporană e reprezentată pe scena Teatrului Naţional Cluj, cu spectacolul Clasa noastră de Tadeusz Słobodzianek în regia lui Bocsárdi László.

Scrisă în 2009, Clasa noastră este astăzi una dintre cele mai jucate piese ale autorului, distinsă cu Premiul Nike, cel mai important premiu polonez pentru dramaturgie. Słobodzianek cred că este unul dintre cei mai importanți autori la granița celor două secole. Este un text recent scris și, totuși, are o structură care îmi aduce aminte de tragedia gracă, de Shakespeare, are o dramaturgie absolut surprinzătoare care are de-a face oarecum şi cu teatrul documentar.

( regizorul, Bocsárdi László)

spectacolul Clasa noastră

Povestea unei clase de copii, polonezi şi evrei, prinşi în capcana istoriei înaintea celui de Al Doilea Război Mondial este o parabolă a sacrificării inocenţilor ca unic mijloc de purificare a omenirii.

Este extrem de important textul ăsta şi pentru că lovește acolo unde avem probleme mari, să reușim să depăşim anumite amintiri pe care încercăm în zadar să le uităm.

La Auschwitz, unde totul este extrem de viu şi te aştepţi să iasă oamenii din barăci, ne dăm seama că ceea ce s-a întâmplat acolo, dincolo de extrema oroare, are ceva sacral. Au fost omorâţi oameni inocenţi, miei. Aşa cum scrie şi în Scriptură, omenirea poate fi salvată numai cu sacrificarea inocenţei. Un păcătos degeaba este sacrificat, nu înseamnă nimic. Ăsta e paradoxul Scripurii: numai sacrificarea inocenților poate duce la curățarea sufletelor noastre.

Chestia cu polonezii și evreii este doar un pretext. Este un text foarte, foarte important și făcut cu un curaj care m-a sufocat în timpul lucrului și cred că o să-i sufoce și pe spectatori. Este vorba despre o comunitate strânsă, despre o clasă unde au fost 10 copii care au petrecut secolul XX în niște ipostaze de neînchipuit. Dar cred că spectacolul ne ajută să ne dăm seama că și viața noastră este aproape la fel. (Bocsárdi László, regizor)

Regizorul Bocsárdi László plasează actorii frontal cu sala, într-un dispozitiv liniar, pentru a accentua adresarea directă către publc. Tonul confesv e susţinut de vorbirea la microfon prin care ajung la noi voci care traversează istoria şi moartea.

Clasa noastră de Tadeusz Słobodzianek, traducere de Cristina Godun