Cruciada ghioceilor

În 1 și 8 Martie străzile orașului sunt împânzite de comercinații de flori. Oferta depășește cu mult cererea și chiar dacă în fiecare an milioane de fire ajung să se ofilească și să fie aruncate înainte de a fi vândute, vânzătorii și cumpărătorii oferă pentru câteva zile o imagine abundentă a pieței florilor. O piață în care se văd cu ușurință problemele: de la lipsa cadrului legal privind comerţul stradal cu flori, până la aspecte sensibile, cum sunt florile protejate.

Articol editat de Andrei Cretoiu, 10 martie 2016, 06:00 / actualizat: 10 martie 2016, 9:11

Vestitorul primăverii nu vestește doar primăvara

8 Martie, centrul Clujului. Un tânăr în costum bleumarin cu zâmbetul larg se apropie de o femeie în fața bisericii Piariștilor: Dați-mi 15 buchete. Ba nu, dați-mi 30. Mai aveți atâtea? Mai are încă vreo sută, le ține într-o sacoșă de plastic pe scările bisericii. E din Feleac și a cules ghioceii din pădurea de lângă sat. Dă buchetul cu 2 lei, cel mai scump preț pentru câteva fire colorate cu două-trei brândușe.

La câțiva pași, la intrarea în cinematograful Arta, o altă femeie îmi spune: Domnișoară dacă ați ști până unde am fost… 15 km am umblat după ei, până spre Aiton. Am strâns de-o găleată…  Până la colțul străzii, în dreptul librăriei, alte două femei își fac loc pe trotuar cu ghioceii. Anastasia e din Feleac, are 75 de ani. Tot din pădurea de la Aiton a adunat ghioceii. I-a luat două zile să facă buchetele. Îi face plăcere, își amintește cu nostalgie de copilăria ei când toate familiile din sat ieșeau la cules. Nu adunau aşa mulţi că nu se cumpărau ca acum, dar  de muncit, tot ziua îi adunau şi noaptea făceau bucheţele.

Peste drum de librărie, pe piciorul unei schele de lemn stă altă femeie. Țânțar Maria are 70 de ani, e pensionară și locuiește în Iclod. Şi ea a adunat ghioceii din pădurea de lângă sat, vin în tăt anu’ de sărbătorile ăstea, mai facem și noi un bănuț, îmi spune peste plasa cu flori.

La o singură intersecție am numărat 7 comercianți, dar la fiecare colț de stradă, de clădire alți și alți oameni din satele din jurul Clujului sau chiar din oraş păzeau sacoșe, lădițe de plastic sau flori puse direct pe jos; sute de buchete de flori care până acum două zile creşteau în arii protejate.

Cine e, de fapt, vestitorul primăverii?

Ghiocelul comun (Galanthus nivalis) este o specie autohtonă ce creşte în păduri, nu este foarte vulnerabilă şi nici rară. Este un element larg răspândit al florei central-europene şi sub-mediteraneene. În România se găseşte peste tot, în afara Dobrogei. În ţară cresc încă două specii de ghiocei: ghiocelul cu frunze îndoite (Galanthus plicatus), care se găseşte exclusiv în judeţul Tulcea, şi specia numită Galanthus elwesii ce apare foarte rar în partea de sud-est a ţării. 

Din punct de vedere biologic, ciclul vital al plantei este întrerupt prin culegerea florilor; ea nu se poate înmulţi, astfel, iar adunarea rapidă şi în masă a florilor are efecte negative şi asupra bulbilor, astfel că planta, de altfel perenă, are șanse minore să supraviețuiască și să înfrunzească şi anul următor. Situaţia poate fi conturată destul de uşor: anul trecut am cules o mulţime de flori, anul acesta, culegem iarăşi milioane de fire – ce mai rămâne pe anul viitor? (Csibi Magor, www.totb.ro)

Biologul Csibi Magor mai ridică o altă problem legată de culesul abuziv: se aleg doar firele înalte şi frumoase şi astfel se schimbă şi componenţa populaţiei – doar exemplarele cu flori mici şi slabe vor supravieţui „atacurilor” comercianţilor, deci şi generaţiile următoare vor fi mici şi de viabilitate redusă. Culegerile influenţează în mod negativ şi celelalte specii ale pădurii, îi deranjează pe cei care încă se trezesc la viaţă.

Cine mai încalcă legea?

Culegătorii din satele învecinate Clujului susțin că această practică e o tradiție în culegerea ghioceilor și a altor plante vernale (plante care înfloresc la începutul primăverii). Diferența dintre prezent și copilăria comercianților, unii bătrâni astăzi, este că între timp, din suprafața totală a României de 23.839.100 ha, 1.234.608 ha sunt ariile naturale protejate, adică 5.18%. Crearea unor arii protejate instituie un cadru legal care presupune reguli a căror nerespectare atrage sancțiuni. Lucian Macaveiu director la administrația Natura 2000 Trascău, spune că ghiocelul ca specie figurează în Anexa 5 a OUG 57/2007 deci în principiu se supune măsurilor de management. Narcisa ridică o problemă și mai mare. De unde s-a cules frecvent, anual, au dispărut sau au devenit foarte rare. Nu este interzisă culegerea, dar trebuie reglementată. Dacă culegerea se face pe suprafața unei arii protejate, necesită avizul custodelui sau administratorului. În Ungaria, specia ghiocelului valorează 10.000 forinţi/fir, iar dacă vânzătorul nu poate dovedi că florile provin din grădinărit, trebuie să plătească acest preţ pentru fiecare fir.

Multe specii de flori sunt puse în pericol nu doar de culegători, ci și de animale. Nu cele sălbatice, ci de turmele de oi care în ultimii ani au luat cu asalt multe zone protejate, atât din jurul localităților cât și din păduri. La munte, prin păduri, unde nu ajung culegătorii sunt foarte mulți ghiocei, dar din păcate pășunatul excesiv se face de multe ori și prin păduri, deși este interzis de lege, mai menționează Lucian Macaveiu.

Ce au în comun un elefant și un ghiocel?

Aceeași problemă a pășunatului excesiv o ridică și Mihai Constantinescu, custode al asociației Natura Transilvania de care aparține situl Făgetul Clujului, o zonă din care își adună florile o parte dintre culegătorii cu care am stat de vorbă.

Planul de management al sitului Făgetul Clujului a fost dezbătut public după adoptarea din 2014-2015. Atunci s-a ridicat problema recoltării florei vernale, ca fiind una din ameninţările importante pentru conservarea zonei.  E la fel ca în cazul elefanților. De ce sunt o specie în pericol? Pentru că sunt vânați în Africa pentru fildeșii lor din care oamenii își fac bijuterii. Dacă oamenii ar deveni conștienți de pericolul în care se află speciile de flori sălbatice pe care le cumpără, atunci cererea nu ar mai exista, deci nici oferta (adică oamenii care îi culeg).

Primăvara nu-i ca iarna

Crăciunul e an de an prilej să deplângem tăierea abuzivă a brazilor. Sărbătorile de la începutul lunii martie nu ridică probleme de mediu, poate pentru că ghioceii sunt prea mici sau doar fiindcă îi culegeam cu bucurie în copilărie? Ruperea lor abuzivă devine o problemă tot mai gravă în ariile protejate, pe care biologii o semnalează, dar pe care noi, la adăpostul tradițiilor, o ignorăm.

Chiar dacă încă nu se vede diferenţa în cazul ghioceilor, în general se poate observa o degradare generală a naturii din jurul Clujului în ultimii ani. Sunt foarte multe presiuni din cauza dezvoltării. E un fel de picătură chinezească. Nu se observă de la o zi la alta sau de la un an la altul, dar într-o perioadă extinsă de timp arată ca un dezastru. (Mihai Constantinescu, custode al asociației Natura Transilvania)

După-amiaza zilei de 8 Martie. În Cluj plouă. În piața Grigorescu, zeci de comercianți îşi așteaptă clienții întârziaţi. Nu pot încă pleca acasă, mai au multe flori de vândut. La una din tarabe zeci de buchete de ghiocei plutesc în apă, într-o cutie mare de plastic. Sunt adunați tot de lângă Feleac. Îi aruncăm, ce-om face, doar nu îi luăm cu noi acasă, îmi spune vânzătoarea.

În dimineaţa următoare, mormane de gunoaie pe trotuare desenează imaginea tristă şi mai puţin sărbătorească a zilei de 8 Martie. Pahare de plastic, resturi de mâncare, hârtii, pachete de ţigări; călcăm peste ele şi peste buchete de ghiocei abandonaţi. E clar că nu le e locul aici. Orăşenii comentează dezastrul dar continuă să cumpere în fiecare an ghiocei. Sau nu?

# Administrația Natura 2000 Trascău e parte din Federația Coaliția Natura 2000, în a cărei structură sunt peste 50 de ONG-uri ce acționează informal în domeniul protecției naturii)

Roxana Badea