Jurnalistul, între câine de pază şi şacal
Cum se împacă definiţia presei libere (câine de pază al democraţiei) cu o realitate des întâlnită (mercenariatul, subtil sau grosier)?
Articol editat de , 13 martie 2016, 06:00
Simplu. Presa e afacere, nu apostolat, iar afacerile se fac pentru bani. Care bani vin mai ales din publicitate, iar publicitatea o plătesc firme conduse de indivizi cu puternice conexiuni în politică (altfel, în România, n-ar fi avut bani!). Pe de altă parte, politicienii au nevoie de presă ca de aer. Chiar credeţi că un om politic român va privi, liniştit, cum amicii lui bogaţi finanţează ziare, radiouri sau televiziuni care îi fac lui deservicii de imagine? Adică să accepte competiţia liberă? Vezi să nu! Şi atunci, selecţia e făcută. Ăla capătă contracte de publicitate, că e de-al nostru, celălalt nu, că e de-al ălorlalţi. Sigur, celălalt capătă de la ăilalţi, deci, per total, nimeni nu rămâne în izmene. Cu excepţia principiilor jurnalismului. Mai mult, prietenii şi duşmanii sunt interşanjabili pentru o anumită parte a presei. Aşa se explică reciclarea perpetuă a câtorva pupincurişti notorii, pe care puternicii zilei şi-i transmit ca pe o moştenire de preţ. Cu cât obrazul jurnalistului e mai gros, cu cât osanalele pe care le emană sunt mai greţoase, cu atât demnitarul îl apreciază (şi plăteşte) mai mult.
Laudă-mă şi atacă-mi adversarii, asta îi cere politrucul mercenarului de presă. Cum să recunoşti ziaristul câine printre şacalii dragi politicienilor? Foarte simplu! Vezi pe câţi îi înjură şi câţi îl înjură! Un câine de pază rupe nădragii tuturor hoţilor. Potaia care pe unii îi face ferfeniţă iar pe alţii îi linge, ajutându-i să prade gospodăria, nu e câine credincios ci şacal. La fel ca justiţiarul care zdrobeşte o bandă de tâlhari (sau corupţi?) doar pentru a netezi drumul altei bande (sau grupări de afacerişti?).
Ziaristul care muşcă jugulare politice sau/şi de afaceri pupând, în acelaşi timp, dosuri jegoase, tot politice sau/şi de afaceri, e mult mai condamnabil. El compromite onoarea şi credibilitatea unei profesii care – teoretic – protejează opinia publică.
Dan Horea
Sursă foto:www.animalutul.ro
Radio Cluj se poate asculta şi online AICI:
