Alimentația, secretul Cavalerilor Templieri?
Cavalerii Templieri trăiau cu 40 de ani mai mult decât media contemporanilor lor.
Articol editat de cristina.rusu, 16 martie 2016, 06:00
Se pare că unul dintre secretele templierilor, cel al longevităţii, a fost relevat acum de un studiu care a examinat în detaliu alegerile alimentare ale acestora.
Analiza a scos la iveală că templierii acordau o atenție deosebită igienei înainte de a se aşeza la masă, dar, în acelaşi timp şi calităţii și varietăţii alimentelor, mâncând puțină carne și mai multe legume, pește și fructe proaspete.
O dietă care a făcut ca cei 314 Cavaleri Templieri, unul dintre cele mai renumite ordine militare creștine, care au participat la faimosul proces din 1321, să depăşească în multe cazuri vârsta de 70 de ani. Explicația ar putea consta în efectul pozitiv exercitat asupra florei intestinale de acest tip de alimentaţie, mult mai sănătoasă decât ceea ce se consuma de obicei în Evul Mediu şi care constituia o sursă naturală de probiotice, care au efecte pozitive şi protectoare asupra florei gastro-intestinale.
Explicația a fost furnizată agenției de presă ‘Adnkronos’ de Francesco Franceschi, directorul secţiei de medicină de urgenţă de la ”Spitalului Gemelli” din Roma şi autor, împreună cu colegii săi Roberto Bernabei, Giovanni Gasbarrini şi Peter Malfertheiner, al studiului intitulat: Dieta Cavalerilor Templieri: secretul longevităţii lor?”
Studiul, care a fost publicat în revista ”Digestive and Liver Disease” şi a fost efectuat prin analizarea documentelor epocii şi a celor privind faimosul proces din 1321 a indicat că este foarte probabil ca dieta să-i fi ajutat pe acești călugări soldaţi să trăiască mult mai mult decât media, într-o eră în care speranța de viață era între 25 și 40 de ani.
În Evul Mediu – se specifică în studiu – alimentaţia era foarte bogată în grăsimi şi calorii, se consuma multă carne, iar guta era una dintre cele mai comune afecţiuni. La fel ca şi obezitatea, care reprezenta un simbol al bogăției și opulenţei, diabetul zaharat, iar nivelul colesterolului și al trigliceridelor erau şi ele foarte ridicate.
Dieta templierilor, foarte modernă şi dacă vrem chiar precursoare a dietei mediteraneene, combătea aceste afecţiuni – spune Franceschi –practic, ei mâncau puțină carne (de două ori pe săptămână), multe legume (de cel puţin de trei ori pe săptămână), feluri de mâncare care astăzi se consumă puțin, dar care au un efect puternic probiotic; de asemenea peștele era consumat frecvent, iar în apa de băut adăugau suc de portocale care avea un puternic efect anti-bacterian. În vin (pe care-l consumau în cantităţi mici) templierii adăugau puţină pulpă de plantă de aloe care are un efect antiseptic și fungicid, extrem de util în țările cu climă caldă.
Potrivit datelor istorice analizate se pare că longevitatea – a subliniat Franceschi – a fost o caracteristică aparte a templierilor: Hugues de Payens a murit la 66 de ani, iar ultimul Mare Maestru Jacques de Molay, a murit ucis la vârsta de 67 de ani, din care ultimii 7 îi petrecuse în închisoare. În acele timpuri, acest dar excepțional era considerat un atribuit divin, un „cadou” special, în spatele căruia se aflau în schimb obiceiuri alimentare şi igienice codificate în reguli de Bernard de Clairvaux.
În afara regulilor scrise, Cavalerii Templieri mai aveau şi principii de conduită care trebuiau respectate pentru a preveni răspândirea infecțiilor: era obligatoriu să se spele pe mâini înainte de a mânca, sala de mese trebuia să fie întotdeauna bine întreținută, iar fețele de masă să fie mereu curate.
De asemenea, ordinul interzicea vânătoarea în scopuri alimentare, iar templierii s-au ocupat mult de creșterea peștilor, un aliment foarte prezent în dieta lor, împreună cu brânzeturile, fructele proaspete și uleiul de măsline.
Templierii considerau că fructele de mare reprezentau un excelent înlocuitor al cărnii – astfel încât, aşa cum a evidențiat și studiul – au beneficiat de efectul pozitiv al acizilor grași omega-3 asupra nivelurilor de colesterol și de trigliceride, în afara efectului antioxidant şi anti-depresiv al moluştelor.
În concluzie – susţin autorii – noi credem că dieta și obiceiurile de viață ar putea fi explicația longevităţii extraordinare a templierilor: iar dacă lucrurile stau într-adevăr astfel, atunci motto-ul care spune „să învăţăm din trecut” nu a fost niciodată mai potrivit.
RADOR
Radio Cluj se poate asculta și online, AICI.
