Pe cine nu laşi să moară acela nu te lasă să trăieşti!
Expresia „pe cine nu laşi să moară acela nu te lasă să trăieşti” pare mai actuală ca oricând, dacă ne gândim la terorismul islamic aflat în marş.
Articol editat de Carmen Sas, 24 martie 2016, 08:35
Sigur, la prima vedere, ideea pare meschină. Cum adică să nu-ţi salvezi semenul aflat în primejdie de moarte? Solidaritatea între oameni este una dintre cheile dominaţiei noastre asupra celorlalte specii de pe planetă.
Pe de altă parte, n-ar strica un pic de grijă la utilizarea termenului „semeni„, findcă romanii aveau un dicton, homo homini lupus est (omul este lup pentru om), inspirat de ororile la care se pretează unii, pe care insistăm să-i considerăm oameni.
Civilizaţia iudeo-creştină, din care facem şi noi parte, a atins culmi ale bunăstării, securităţii şi tihnei, bazându-se pe muncă, lege, organizare şi solidaritate.
Până nu demult, cine voia să beneficieze de aceste privilegii nemaiîntâlnite în istorie, avea obligaţia clară de a respecta regulile societăţii. Nu le respecţi, la revedere viaţă frumoasă.
De vreo două decenii, însă, ceva s-a frânt.
Ideile aşa-numitei „corectitudini politice” au început să fie impuse cu forţa, iar rânduiala dovedită ca bună a societăţii a fost aruncată la coş. În locul ei au apărut relativismul moral, anticreştinismul şi, cel mai grav, obligaţia de a ne turna cenuşă în cap pentru toate mizeriile acestei lumi. Consecinţa directă este că mulţi, mai ales tineri, au început să creadă că avem obligaţia de a ne resemna în faţa unei ipotetice „revanşe” a lumii a III-a faţă de lumile I şi a II-a, în aceasta din urmă fiind şi România. Ca atare, nu avem voie să spunem că imigraţia în masă este un atac direct la însăşi existenţa Europei, că între valorile noastre şi cele din lumea musulmană există o falie uriaşă, că musafirul are obligaţia să pupe mâna celui care l-a primit în casa lui şi să-l respecte, nu invers, ori că invocarea rasismului şi a islamofobiei este împotriva intereselor Europei. Culmea, sunt scuzate atentatele islamiste din sec. al XXI-lea, aducându-se ca argument cruciadele creştine din sec. al XII-lea, apărute, tot culmea, ca reacţie la expansiunea Islamului războinic!
În numele unui umanism paradoxal ni se cere să acceptăm cu resemnare extincţia noastră ca naţiuni, civilizaţie şi rasă pentru a face loc unui Ev Mediu întârziat, pe care-l susţin cu ferocitate milioane de musulmani. Nu toţi, dar milioane!
Sunt cei care sărbătoresc în stradă „succesul” oribilelor crime la care atentatorii strigă „Allah wa akbar„, cei care aruncă pietre în poliţişti când intră în cartierele lor, unde domneşte exclusiv legea Coranului şi din rândul cărora se recrutează, non stop, teroriştii, sinucigaşi sau nu.
Societăţile occidentale răspund la pietre, gloanţe şi bombe cu ajutoare sociale şi impunitate în faţa legii pentru aceşti indivizi. Evident că, fără susţinere financiară şi aplicând cu stricteţe legile, focarele islamiste s-ar stinge în câteva luni. Din păcate, spălarea creierelor a atins cote de neimaginat până şi la noi, darmite în Occident. De aceea, după fiecare masacru, oficialii prezintă condoleanţe, ne asigură că nu Islamul este de vină şi continuă să finanţeze „comunităţile” cu apucături islamiste din Europa.
Acesta e motivul pentru care spuneam că expresia „pe cine nu laşi să moară, acela nu te lasă să trăieşti” e de strictă şi tristă actualitate.
Dan Horea
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.
