Islam, Jihad, Europa

Lumea se cutremură sub loviturile celor care autoproclamă războinicii lui Allah. Bombele explodează, mitralierele trag în rafale, săbiile decapitează, pietrele strivesc. Totul însoţit de o incantaţie care înfioară: Allah wa akbar. Allah e mare.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 25 martie 2016, 07:23 / actualizat: 25 martie 2016, 8:52

Celor care emit opinii privind legătura dintre terorism şi Islam li se răspunde, imediat, că sunt islamofobi (de parcă musulmanii ar fi creştinofili prin definiţie!), ori că nu ştiu despre ce vorbesc.

Cadrul general în care se manifestă terorismul islamic era definit perfect încă acum un secol de italianul Antonio Gramsci: Lumea cea veche este muribundă, lumea cea nouă încă nu s-a născut, iar din acest clarobscur izbucnesc monştri.

Lumea cea veche rezolva acest gen de probleme prin deportări, încarcerări preventive şi represiune în masă. Nu putem permite ca vreun extremist să rămână liber, aşa că-i punem pe toţi din neamul lui sub pază, asta era deviza lumii celei vechi.

Lumea cea nouă (sperăm că!) va aborda lucrurile total diferit. Solidaritate, generozitate, şanse pentru fiecare, dar până la un punct. Cine nu acceptă oferta este eliminat din societate.

Duritatea lumii vechi este deja proscrisă în Occident, iar din liniile directoare ale lumii noi au fost introduse doar cele generoase. Partea represivă, fără de care nu se poate, a rămas în aer.

În acest clarobscur ideologic şi administrativ, mişcările extremiste se simt ca peştele-n apă.

Fascismul european s-a lansat exact în asemenea vremuri, iar fascismul islamic, cum este numită ideologia cu barbă şi iatagan, îi calcă voiniceşte pe urme.

Trebuie spus că religia islamică este relativ tânără comparativ cu iudaismul sau creştinismul.

Suntem în anul creştin 2016, în anul evreiesc 5777 şi în anul islamic 1437! Adică în plin Ev Mediu, cu toată splendoarea lui, ceea ce explică, în parte, sadismul teroriştilor musulmani, obişnuit şi prin Europa, dar acum 500 de ani, nu în prezent!

O altă explicaţie a acestor comportamente deviante ţine de interpretarea Coranului. La musulmani nu există preoţi cu şcoală şi atestare. La ei, oricine reuşeşte să-şi atragă simpatizanţi devine, brusc, imam, învăţător întru cele sfinte.

Iar de-aici încolo se aplică ideea scriitorului francez André Malraux: O cauză, cu cât este mai generoasă, cu atât e mai vulnerabilă la impostură.

Revin mereu în discuţie termenii Jihad, jihadism, jihadist.

Musulmanii înţeleg prin Jihad folosirea tuturor energiilor și resurselor pentru a urma modul islamic de viață şi a obține favorurile lui Allah. În prima fază, musulmanul învață să-și controleze propriile dorințe și intenții rele. Este baza Jihadului profund, sau Mare, promovarea dreptății și înlăturarea răului din viață și din societate. Până aici, totul este minunat, iar Islamul merită a fi numit religia păcii. Urmează, însă, faza a doua, Jihadul cel Mic, care impune răspândirea credinței islamice.

Din acest punct, lucrurile se tulbură şi se complică.

Unii înţeleg prin asta prozelitism religios, adică lămurirea celor de alte religii că doar cuvântul profetului Mahomed este calea spre veşnicie.

Alţii, însă, deloc puţini, dau Micului Jihad o semnificaţie războinică. Pe scurt, împărăţia Islamului trebuie extinsă până va acoperi toată planeta, iar cei care nu cred în Allah şi profetul său ori se convertesc, ori devin sclavii musulmanilor, ori sunt omorâţi.

Terorismul islamic actual pe această ultimă interpretare se bazează şi trebuie să recunoaştem că ea atrage foarte uşor un tânăr sărac, plin de orgolii, pofte nesatisfăcute şi energii neconsumate, care-şi va spune: „De ce să trăiesc ani mulţi dar umil şi nemulţumit când pot, măcar o vreme, să fiu stăpânul vieţii altora, chiar dacă voi sfârşi repede, împuşcat sau aruncat în aer de propria mea bombă?”

Propagandă şi îndoctrinare radical-extremistă se fac în mii de moschei din toată lumea, pe internet, prin presă şi cărţi sau, foarte adesea, din om în om.

De aceea, combaterea terorismului este eficientă doar dacă-i retezi rădăcinile. Cine crede că Micul Jihad poate fi lichidat prin bombardamente aeriene şi forţe speciale se înşeală amarnic.

Teroristul islamic vrea să moară, nu se fereşte. El are doar două slăbiciuni: banii şi religia.

Taie-i sursele de finanţare, discreditează-i credinţa şi va ajunge o jalnică epavă, fără rost în viaţă. Deocamdată, însă, civilizaţia occidentală a intrat în derivă, Islamul paşnic pierde teren, oamenii mor, viaţa devine tot mai stresantă, iar deasupra tuturor se ridică steagul negru al ISIS, de care atârnă sforile păpuşarilor ce-au creat şi manageriază dezastrul.

Ştiţi care-i culmea? Că aceştia nu sunt nici musulmani, nici creştini şi nici mozaici.

Ei se închină la un alt zeu, binecunoscut, care, în schimbul sufletului, îţi dă bani şi putere.

Dan Horea
Radio Cluj se poate asculta şi online AICI: