Căluţul de bronz de la Teleac
Impunătoarea fortificaţie de la Teleac (comuna Ciugud, judeţul Alba) este unul dintre siturile care prezintă o importanţă majoră nu doar pentru teritoriul României, dar şi pentru arealul Europei centrale şi sud-estice în perioada târzie a epocii bronzului şi începutul epocii fierului.
Articol editat de , 8 aprilie 2016, 06:00
Ocupând o suprafaţă de peste 30 hectare şi având o durată de utilizare de peste o jumătate de mileniu (sec. XI-VII î.Hr.), situl a fost obiectul unor campanii succesive de cercetări arheologice organizate de Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, în parteneriat cu diverse instituţii de profil din ţară şi străinătate, vreme de peste o jumătate de secol (1959-2011).
Cu ocazia campaniei din anul 1979, în stratul arabil din partea central –sud – vestică a aşezării a fost descoperită o mică statuetă zoomorfă reprezentând un cal. Piesa este lucrată prin turnare în tehnica cerii pierdute iar detaliile anatomice sunt reduse, artizanul care a confecţionat-o optând pentru o stilizare accentuată. În zona greabănului piesa este perforată vertical, element care ar putea oferi un indiciu privind rostul ei funcţional, probabil de pandantiv sau accesoriu de harnaşament.
Reprezentările de cai lipsesc la nivelul neoliticului şi eneoliticului, ele apărând odată cu epoca bronzului, când caii încep să fie utilizaţi pentru călărie şi tracţiune. Apariţia carelor de luptă în aria civilizaţiilor mediteraneene, din Egipt până în Grecia miceniană, împreună cu războinicii cavaleri, promovează imaginea calului ca animal emblematic pentru noua elită militară.
Cea mai apropiată analogie pentru căluţul de bronz de la Teleac este piesa descoperită într-un mormânt tumular la Bujoru (judeţul Teleorman), împreună cu un car votiv din bronz şi alte elemente de harnaşament. Mormântul a fost atribuit culturii tracice de tip Basarabi, datând din sec. VIII î.Hr.
O datare asemănătoare poate fi propusă şi pentru piesa de la Teleac, având în vedere că ea provine din stratul superior de locuire al aşezării, în care ceramica de factură Basarabi este frecventă. De altfel, la Teleac au mai fost descoperite şi reprezentări din cai din ceramică, care însă sunt modelate cu mai mult realism, aparţinând unei alte categorii stilistice şi funcţionale.
Reprezentări miniaturale de cai din bronz se cunosc şi de pe teritoriul Greciei şi al Italiei, precum şi din Ungaria, ele aparţinând unor medii culturale diferite. Cea mai îndepărtată analogie din punct de vedere geografic o reprezintă grupul de statuete din bronz descoperite la Airum, în Armenia. Din punct de vedere stilistic, unele dintre ele sunt însă aproape identice cu piesa de la Teleac, datarea lor fiind şi ea la acelaşi palier cronologic (sec. IX-VIII î.Hr.). Acest fapt pare să indice că pandantivul de bronz de la Teleac este probabil un import din lumea ponto-caspică, sau doar o imitaţie a unor piese din zona respectivă.
De altfel, arta bronzului din spaţiul carpato-balcanic înregistrează în primele secole ale mileniului I î.Hr. apariţia unor piese de harnaşament care îngemănează tradiţii ale mediului local tracic cu influenţe din lumea stepică pre-scitică. Acestor bronzuri numite traco-cimeriene ar putea să le aparţină şi căluţul-pandantiv descoperit la Teleac. (Horea Ciugudean, arheolog, cercetător principal la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia)
Cezar Firu
Radio Cluj se poate asculta şi online AICI:
