Prima pagină » Special RCJ » Eddie, vulturul

Eddie, vulturul

Un simplu muncitor în construcţii, pasionat de săriturile cu schiurile. Primul britanic care şi-a reprezentat ţara la această probă la Olimpiadă. Dar înainte de Jocurile Olimpice de la Calgary din 1988, când a scris istorie, sportivul despre care vorbim şi-a făcut prima apariţie internaţională cu un an mai devreme, la Campionatul mondial de sărituri. Deşi a ocupat numai locul 55, a primit dreptul de a merge la Olimpiadă.

Articol editat de , 9 aprilie 2016, 06:00

Eddie Edwards, schiorul care s-a impus în lumea sportului altfel decât prin performanţe sportive. Carisma lui, dorinţa de a-şi atinge visul, deşi nimeni nu îi dădea vreo şansă, perseverenţa în ciuda eşecurilor, acestea au fost atuurile care l-au transformat pe Eddie într-o legendă. S-a bucurat de un succes atât de răsunător după Calgary, încât televiziunile îi ofereau 10.000 de lire sterline pe oră pentru fiecare transmisie.

Cum s-a întîmplat asta? Încă de la bun început, oficialii competiţiei au crezut că este vorba de o glumă. Părea imposibil ca un bărbat scund, care cântărea 82 de kilograme, cu 9 kilograme mai mult decât cel mai greu competitor, şi care, pe deasupra, purta nişte ochelari de vedere supradimensionaţi, să fie capabil să concureze împotriva celor mai valoroşi sportivi ai momentului. În plus, recordul personal al lui Eddie era de doar 77 de metri, mult prea mic pentru standardele olimpice moderne, căci se depăşise limita de 200 de metri la sărituri. Şi inevitabilul s-a întîmplat. Aşa cum se aşteptase toată lumea, Eddie Edwards a sărit numai 73,5 metri.

Dar eşecul lui răsunător nu l-a împiedicat să cîştige simpatia publicului. Ba dimpotrivă. Pe cât de prost a sărit cu schiurile, pe atât de uşor a intrat în inima fanilor. La încheierea Jocurilor Olimpice de la Calgary, preşedintele Comitetului Olimpic a ţinut un discurs memorabil:

Unii dintre sportivi au reuşit să câştige medaliile de aur, unii dintre ei au doborât recorduri, iar unul dintre aceştia chiar a reuşit să zboare precum un vultur. Eddie Vulturul. Aceasta este porecla cu care a rămas cunoscut. Au fost şi ziarişti care l-au numit Bombardierul, pentru modul greoi şi lipsit de eleganţă cu care ateriza pe zăpadă. Regula instituită de Comitetul Olimpic in 1988, prin care niciun schior aflat sub locul 30 mondial nu poate participa la Olimpiadă, poartă numele de regula Eddie Vulturul. Dar deja era prea târziu. Eddie Edwards a ajuns în 1988 la Olimpiadă, a fost preferatul spectatorilor şi lumea îl ovaţiona la scenă deschisă.

Nu a mai reuşit o altă calificare la Olimpiadă, deşi a concurat până în 1998. În schimb, a devenit favoritul mass-media, fiind invitat la numeroase emisiuni şi jucând în reclame. A cântat chiar două piese în limba finlandeză, deşi nu vorbeşte această limbă. A fost desemnat să poarte flacăra olimpică în 2010 la Olimpiada de la Vancouver. A fost subiectul unei cărţi, numită Pe pistă. Iar filmul inspirat de viaţa lui Edwards a ajuns acum pe ecranele din România.

Eddie, vulturul este interpretat de Taron Egerton. Mergeţi la cinema pentru o poveste emoţionantă şi optimistă. Povestea despre un om care a crezut în visul lui. Veţi descoperi că lipsa de noroc nu înseamnă neapărat lipsă de succes.