Dejan Savić a dirijat pentru prima dată la Cluj!
Dirijorul sârb Dejan Savić s-a aflat duminică seara la pupitrul orchestrei Operei Naţionale Române din Cluj. Publicul meloman a asistat la opera “Forţa destinului” de Verdi, cunoscută drept una dintre cele mai controversate capodopere ale tuturor timpurilor.
Articol editat de Andreea Leonid, 18 aprilie 2016, 20:25
Spectacolul-eveniment a adus pe scena clujeană o distribuție importantă: tenorul Călin Brătescu, un nume recunoscut pe marile scene europene și baritonul Călin Cozma, colaborator al Operei din Berlin.
Remarcabilul dirijor sârb s-a născut la Belgrad într-o familie de muzicieni. A absolvit Academia de Muzică din Belgrad şi Academia de Arte din Novi Sad.
Director artistic a celei mai vechi Societăţi Corale Evreieşti „The Baruch Brothers”, fondată în 1879, el a dirijat numeroase coruri, a câştigat premii internaţionale la diferite concursuri, a fost în turnee în fosta Uniune Sovietică, Spania, Austria, Cipru, Israel, Elveţia, Irlanda, Grecia şi a efectuat imprimări de concerte la radio şi tv.
Are o bogată carieră în dirijat şi a fost o plăcere să discut cu domnia sa despre pasiunea sa, dirijatul. Pentru început l-am întrebat pe dirijorul Dejan Savić cum s-au derulat repetiţiile pentru spectacolul „Forţa destinului”.
Dejan Savić: Excelenţă repetiţie! Am dirijat deja de mai multe ori în România. La Opera Naţională din Cluj sunt pentru prima dată şi ştiu câţiva artişti buni: Florin Estefan, Vlad Budoiu. Orchestra şi corul sunt excelente, soliştii de asemenea, deci cred că “Forţa Destinului” va ieşi foarte bine.
Andreea Leonid: Ce preferaţi să dirijaţi: operă sau simfonic?
Dejan Savić: Să dirijezi operă sau balet este cea mai mare provocare pentru orice dirijor. Opera are nevoie de o abordare specială, un talent special. Sunt dirijori extraordinari, unul dintre cei mai mari Sergiu Celibidache sau Karajan sau Berstein, care de fapt nu au dirijat operă foarte bine. Celibidache dispreţuia opera, era un mod prin care nu se putea exprimă pe sine însuşi aşa cum dorea. Nu erau niciodată destule repetiţii, era întotdeauna ceva ce nu putea controla. Opera este cel puţin 80% practică, iar 20% este ceva ce se întâmplă atunci pe scenă. Cineva uită să iasă, cineva uită să cânte, cineva întârzie şi atunci trebuie să ştim ce să facem. Asta este viaţa operei. Pentru a dirija bine operă, trebuie să ai în degetul mic dirijatul orchestrei.
Puteţi audia interviul integral cu dirijorul sârb Dejan Savić!
Andreea Leonid
