Tanti Reghina: „Numa când m-am căsătorit am aflat că-n bolentin mă cheamă, de fapt, Iuliana!” [VIDEO]

Pe tanti Reghina din Bobâlna am găsit-o în grădiniţa din curtea casei. Lucra la straturi.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 22 mai 2016, 06:00 / actualizat: 18 ianuarie 2018, 22:34

Şi-n zâua de Paşti ne-o mânat la lucru!

Sărut mâna, ce faceţi?

Ce să fac? Ia, fac ce poci, domnule, că-s bătrână, ia-s de mai 90 de ani! Muncesc! Dacă trebe să mânc, trebe să şi muncesc. Poci, nu poci, musai să… Ia, astăzi am curăţât p-aci în grădinuţă, ia p-aci pă drum, mi-o cosât tânăra asta iarba, n-are bărbat… Spăl haine, sap un strat, oi săpa în grădină…

Aici în grădinuţă aţi pus căpşuni!

O ieşit nu ştiu cum… Mi-o adus nu ştiu când şi ia câte-o ieşit! Doară nu fac roadă.

Salata verde a crescut! Faceţi o ciorbă din aia cu zăr…

Am făcut. La tăite le-am dat. Haidaţi, tu, c-a mea-i mai iute, până creşte a voastră duceţi de la mine!

Ce era pe vremuri în sat, când eraţi dumneavoastră copil, când eraţi tânără?

Pi când eram… Ce să hie, domnule? O fost Colectiv, o fost greu… O fost bugăt de greu. Că ai muncit şi de plătit nu s-o cam plătit munca niciodată.

Vă duceau şi duminica la lucru!

Şi-n zâua de Paşti ne-o mânat! Că era aicea un primar, domnule, dacă nu-l ascultai, mintenată te ducea colo, la ciuhauăs!

La ce?

La ciuhauăs, la închisoare!

Era aspru primaru’!

Aii, nu aspru, domnule! Aspru-i una, şi rău şi neînţelegător îi alta. Nu ne lăsa să merem la biserică!

Şi nu l-o luat lumea la rost?

Nu l-o luat… D-api o vinit când o vinit Revoluţia, că tăt el o fost… Atuncea cine era membru de partid, comunist de-aista, avea tăt dreptu’. Dacă nu erai, n-aveai nici un drept.

Fost-aţi membră de partid?

Nu! Nici io, nici soţu’, că la mine o fost o problemă. El o fost pân război, o fost veteran de război. N-am trăit cu el în viaţă numa’ 14 ani sănătos, şi de-acole tăt o zăcut şi-o trăit 82 de ani. Doişpe ani o fost bolnav, aşe, de nu s-o putut purta. Şi-am avut şi părinţii mei, mama me’ era paralizată pe pat, şepte ani o zăcut. Şi-o trecut acele şi io am avut doi copii, şi unu’ mi-o murit… mi-o murit, de şepte ani îi mort. Într-o zî de Crăciun… N-o fost bolnav, domnule, nu ştiu, în tri luni de zâle s-o dus. Nimeni nu ştie, că era în Baia Mare, lucra acolo, era inginer acolo la fabrică. Şi mai am unu’ aci în Dej, aista o fost la Armată. Nu ştiu, a hi fostă el bolnav, da` dacă o văzut că câtă greutate-i aici pă mine acasă, tăt s-o ferit, nu mi-o spus. Până când am aflat…

Dumnezeu să-l odihnească! Deci soţul dumneavoastră a fost în război…

El, când o vinit ungurii, s-o refugiat. S-o dus când o fost de 18 ani şi-o stat acolo şi s-o dat de voluntar, acolo, în Rumânia, c-aşe-i zâcea atuncea. Şi s-o dat la grăniceri, tri ani făce’! Pă când o gătat, l-o concentrat şi l-o dus pă front şi-o stat doi ani şi jumătate în război. Pă când o vinit de-acolo, ne-am căsătorit, api o început să-l doară picioarele, că ne spune’ cât frig o răbdat, pân tranşee… Ne spune’ că câtă foame o răbdat şi cât frig. O fost cu zăce ani mai mare ca mine.

Şi dumneavoastră ce făceaţi în vremea aceea?

Io săpam.

Şi de vezi, dacă n-ai şcoală, eşti orb!

Cum era atunci în sat? Bobâlna a fost la unguri?

Da, la unguri. D’api şi cu ungurii o fost bugăt de rău! Cum era? N-ar hi fostă aşe de rău, domnule, da’ nu ştiu cum atuncea, câţiva ani, nu s-o făcut cereale, tăt într-una ploua şi nu să făce’. O fost foamete şi rău, şi n-aveai încălţâi, şi n-aveai haine… Era rău de tăt. Umblai gol şi dezbrăcat, şi flămând, domnule, bugăt! Aveam haine de cânepă şi de lână. Băteai cânepa, o meliţai, aşe, o zdrobeai, dup-aceea rămânea, aşe, de-i zâceai hetelă, o bucată cu colţî mari. Şi o hetelai, dup-aceea o storceai, ţăsai şi mereai şi făceai haine.

Vă duceaţi seara la şezătoare!

Vai, la şezătoare, torceam tătă noaptea! Ne-adunam 5-6, câte eram, şi tătă noaptea torceam. Mai râdeam, mai povesteam, mai cântam.  

Câţi fraţi aţi fost?

Cinci. Nici unu’ nu mai este, numa’ io am rămas, că pă mine mama m-o născut când o fost fratele meu cel mai mare de 23 de ani. Tata meu n-o ştiu carte, da’ era un om tare deştept, atâta ne învăţa! Ştii ce ne-nvăţa? Zâcea cătă noi: să nu furaţi, să nu minţiţi, să nu înşelaţi pe nime’, să fiţi oamini cu picioarele pă pământ şi să învăţaţi, să vă încredeţi în Dumnezo! La noi era ordin în casă! Ne sculam, ne spălam, rugăciuni, mâncare… Şi învăţaţi, învăţaţi! Că, zice, şi de vezi, dacă n-ai şcoală eşti orb!

Cum a fost când s-a înfiinţat Colectivul? V-au luat tot?

Pi, ne-o luat! Dacă am avut două vaci, ne-o luat una. Caru’, plugu’… Ne-am necăjit, domnule, cum să nu te necăjeşti, când ştii că lucri mai o jumătate de viaţă şi vine şi ţi le ia tăite? Ţi-o luat tăt, pământu’ cel mai bun. Dacă nu te-ai înscris, ţi-o lăsat pă vreun vârf de deal… O trebuit să meri să te baji în Colectiv, că n-ai putut trăi. Ia cum mi-s mânurile, cum am lucrat în…

Pă când să îndreaptă lucrurile, iară să strâmbă!

Mâini muncite!

Ai, mult o muncit mânurile ăstea, domnule! Numa’ io şi ala sfânt din cer ştim! Că zâce copilu’ amu cătă mine… Că io zâc: vai, rău mă dor picioarele! Mamă, nici nu zâce că te dor, zâce, că mă mir că cum îţi mai stau!

Pe vremea aia nu erau maşini, mergeaţi pe jos…

Meream pă jos până-n Dej, domnule! Te porneai cole când cânta cocoşii, pă la două-tri, că nu erau atâtea ceasuri… Şi-api duceai de vândut pă umăr, aicea-ni , aşe.

Aţi dus?

No, ba nu! Pui, găini duceam la piaţă, să facem bani. Ne strângeam aşe, ne povesteam, ştii?, mai multe. Nu vii la Diej, merem la Diej? Şi-api meream aşe, câte patru-cinci. Ce duceam, duceam în spate, ce aduceam, aduceam în spate. O fost rău… Cu Ceauşescu n-o fost chiar aşe rău, că s-o mai schimbat din lucruri ca atuncea când o fost… Atuncea o fost război. Pă când să îndreaptă lucrurile, iară să strâmbă.

Cum a fost pe vremea lui Ceauşescu?

Domnule, să-ţi spui io dumitale! Cine-o fost sănătos şi-o fost harnic o trăit. N-o fost chiar aşe de rău, că n-o fost atâta… atâta vicleşug şi nedreptate ca şi-amu. Şi tineretu’ o fost mai civilizat şi altcumva. Că ierea nişte copii aici, cum merem după apă, cu ţâgara-n gură… Io, zâc, mă, ţâpă ţâgara ia-colo-n apă, că ia cât eşti de mic şi nu-i mai creşte! Domnule, da’ nu m-am mai putut descăţa de ei! Ce vorbe mi-o zâs şi cum mi-o zâs, vai de mine şi de mine! No! Nu poţi să zâci cătă nime nimnic!

Aţi fost la şcoală? Că tot zicea tatăl dumneavoastră…

Am fost. Un an la români şi ciilalţi la unguri. Tri clasă am făcut, domnule, că atâta o fost. După aia o trebuit să muncim. Şi nu merea sapa-n pământ, că eram slabă şi nu puteam săpa… Şi bietu’ tată zâcea: io cu a me’ numa’ o răzm şi mere! No, dă-mi-o mie, să văd! Da’ tăt aşe era de greu, numa’ tata glume’. Atuncea munceau copiii, domnule, şi măi bine o fost aşe. C-o crescut cu muncă, cu frică şi cu ruşine.

Jocuri se făceau în sat?

Să făceau. Era o şură mare la cineva, bunăminte ia cum îi la mine şura asta… Vinea ceteraşu’ şi vineau fetele şi ficiorii şi-i plăteau la ceteraş, şi jucau acolo până când să răneau.

Să mă mut di p-un scaun pă fotoliu? Dintr-un geam în altu’?

Pe soţul dumneavoastră unde l-aţi cunoscut?

O fost alte vremuri. Io am fost tânără, el o fost… Fraţii tăţi s-o dus di pă lângă mama şi tata şi-am rămas io. Şi am avut o casă de nime’ n-o ştiut de când îi, veche, mare casă. Şi el o fost zâdar de meserie, ştii? Şi părinţii m-o sâlit să mă mărit cu el, la 17 ani. Să ne facem casă, să ne facem avere. Aşe l-am cunoscut.

Dar v-a plăcut de el de prima dată?

Mi-o plăcut, că ce să fac?! De musai ce nu faci? Nu vroiam să mă căsătoresc încă, da’… Atuncea o ascultat copiii de părinţi. Faci ce zâce părintele!

Nu vă mutaţi la oraş?

Da’ copilu’ cât zâce, că are bloc aci-n Diej, cu patru camere: hai, mamă, hai, ce să stai dumneata aicea? Mă, nu viu! Lasă-mă aicea. Până poci. Când n-oi mai pute’… Nu, nu, nu, domnule, mie nu-mi place, nu mă duc! Îmi place să ies, să muncesc! La ei ce să fac? Mă mut di p-un scaun pă fotoliu? Dintr-un geam în altu’?

Ce v-aţi gătit de mâncare?

Ce-mi trebe mie, aşe… Orice, că am de tăite cele! Că m-a bate Dumnezo de-oi zâce că n-am! Tăite bunurile din lume, numa’ nu pre’ poci mânca amu, că basâmă am mâncat bugăt!

Tătătăt le-aş lua, să vadă şi ei cum îi sărăcia

La televizor vă uitaţi des?

(Oftează) Mă uit, da’ mi-i şi greaţă să mă uit când îi văd cât fură, domnule! Nu deşchizi o dată televizorul, că pă cela l-o arestat, pă cela, pă cela… Nu-i lege, domnule! O furat, tăt să-i ieie, să vadă cum îi de rău. Că din partea lor sufără ceilalţi. Vezi dumneata? Ieste câte-o familie care, no, îs muncitori. O-nvăţat ce-o-nvăţat, o meserie, îi meseria lui, fiecare îi domn pă cele-a lui, pă meseria lui. Mere şi lucră şi are câte 10-15 milioane, bani din ăştia vechi. Are familie… Cât îi taxa? Că vedeţi dumneavoastră cum s-o tăt suit tăite! Cum trăieşte acela? Că din cauza alora care fură nu să pot mări salariile la oamini, la muncitori, din cauza lor, că n-o ştiut ei care-o furat mai mult! Că te îngrozăşti! Mii de miliarde de bani. Tăt le-aş lua! Io să hiu, tătătăt le-aş lua, să rămâie şi ei săraci, să vadă cum îi sărăcia! Că văd acolo oamini săraci… Da’ cu Ceauşescu, domnule, cum o fost? Numa’ să vorovim aşe, pă sfânta dreptate! Ai avut câţi copii ai avut, mulţi, puţini. O învăţat. Pă hiecare cum l-o dus capu’ lui, că ai avut posibilitate să înveţi. O făcut o şcoală, profesională, indiferent ce, de nu i-o dat apartament, i-o dat o garsonieră şi i-o dat servici. Numa de-o fost de tătului blăstămat n-o putut trăi. N-o fost atâta carne, n-o fost atâta… da’ de foame n-o murit nime. Mai tare mor amu de foame! Nu-i aşe? Că doară şi dumneavoastră ştiţi!

Când m-am căsătorit am aflat că mă cheamă Iuliană

Cum să vă spunem? Tanti…

Haaa… În bulentin îs Mureşan Iuliană, no. Da’ Reghină am fost tătdeauna. Nu ştiu cum o greşit… Tăt aşe am ştiut şi io şi tătă lumea, că Reghină, Reghină, până m-am căsătorit. Atuncea am aflat că mă cheamă Iuliană. Da’ nu numa’ cu mine o greşit, pă o fată o trecut-o Valer în loc de Valerie, şi o ajuns pă la tribunal. Io zâc: tată, cum o fost atuncea? Era un notar, zâce, era orb de-un ochi. Da’ şi surd o fost? (Râde) Nu ştiu, zâce, că io bine i-am spus! No!

Deci tatăl dumneavoastră i-a spus Reghină şi el a trecut în catastif Iuliană!

E! Aşe-s în bolentin, Iuliană!

Tanti Reghina, mama şi tata vă spuneau poveşti, cum era pe vremuri?

Tata ne spunea, tăt felu’.

Mai ţineţi minte vreuna?

Nu ţin, domnule, că de când mi-o murit copilu’ m-am… Tăite le-am uitat. Tare-am fost năcăjită… O fost un băiat aşe de bun că nu să exista pă lume! Şi-aista din Diej, nu pot zâce, că… Că la mine n-o avut, domnule, n-o avut înaintea mea ce zâce. Când o zâs, când o întors, cum i-am feştit ochii! Da’ nu pă cela ni! Că aista mare o început să fumeze cam pă la 14 ani. Io zâc, măi, copile, stai în loc! Nu, mămică! No, no, no, no! Io zâc, ia, miroşi a dohan! L-am prins cu ţâgara, tăt l-am fript pă gură şi i-am tras o mamă de bătaie! Când îi lua tu banii pă pielcuţa ta, când i-i munci tu, dacă ti-i îndura să-i arzi, arde-i, că nu mă interesează! Da’ io nu poci munci pântru tine, să te-nvăţ, să te hrănesc, să te-mbrăc, să te port, aşe cum să poartă lumea, nu vreau să hii mai jos decât îi lumea… Bani de-aestea am, de alea, nu. În veci n-o mai fumat! Nici în zâua de astăzi!

La învăţat i-aţi pus?

Aşe învăţau de bine… Nu ştii ce bine mi-o învăţat copiii! Tăt primii o fost, şi pă la şcoli din ăstea mai mari. Că o văzut ei că-i bine ce zâc. Cum am zâs: învaţă, mă, că nu pântru mine înveţi, că pântru tine, pântru binele tău!

Văd că, la vârsta dumneavoastră, nu purtaţi ochelari!

Nuuu. Văd, numa’ să citesc nu văd.

Dar înainte citeaţi?

Citeam întătdeauna, cărţi de rugăciuni şi poveşti la copii. Şi la copiii feciorului aista din Dej, io i-am crescut, i-aci, pângă mine… Şi le citeam poveşti. Şi-amu o zâs: vai, buni, ştii de când ne citeai poveşti? Ştiu, io zâc, n-am uitat…

Dan Moşoiu

Video: ing. Călin Fărcaș