Ascunderea adevărului faţă de copil, una din problemele adopţiei
Articol editat de , 2 iunie 2016, 06:00
Ziua de 2 iunie e Ziua Naţională a Adopţiilor, declarată astfel printr-o lege din anul 2014. În această zi, instituţiile publice şi organizaţiile cu activitate în domeniu încearcă să promoveze adopţia şi, în acelaşi timp, sărbătoresc familiile care adoptă copii.
O problemă care apare des în familiile care adoptă e ascunderea faţă de copil a adevărului cu privire la identitatea sa. Motivele părinţilor pot fi diferite. Oricum, în Romania adopţia e încă un subiect tabu, spune Stanca Mezei, psiholog la Directia Generala de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC) Cluj.
Societatea acceptă cu dificultate copiii adoptaţi, lucru care se leagă de faptul că părinţii adoptatori încă au dificultăţi să îi spună copilului că este adoptat, chiar dacă legea ne obligă să facem acest lucru, de la o vârstă foarte mică, explică psihologul.
Copilului îi putem da explicaţii, ţinând cont de vârsta şi capacitatea lui de înţelegere, chiar începând de la 2 ani, sub forma unor poveşti care să reflecte realitatea, spune Stanca Mezei.
E bine pentru copil să ştie adevărul?
Da, pentru că el, treptat, îşi formează identitatea de sine şi va integra procesul adopţiei în formarea sa ca un lucru firesc, nu ca un eveniment care s-a întâmplat în viaţa lui, ca un eveniment-surpriză. E important să îi spunem copilului şi să crească cu ideea că a fost adoptat ca un lucru firesc, pentru că adopţia este un lucru firesc. Prin adopţie poţi deveni părinte într-un mod firesc.
De ce se feresc părinţii să spună adevărul?
Depinde de părinte şi depinde de felul cum au internalizat procesul acesta, al adopţiei. Fiecare venim într-un proces al adopţiei cu istoricul nostru propriu de viaţă, cu evenimentele mai mult sau mai puţin dificile pe care le-am parcurs, şi de acolo apar vulnerabilităţile noastre: poate fi o teamă să nu fie abandonaţi de copil, poate o teamă să nu fie acceptaţi pe deplin de copil, poate teama că nu sunt părinţi suficient de buni. Sunt foarte multe aspecte. Sigur că majoritatea celor care au dificultăţi în a spune copilului pleacă de la premisa că protejează copilul. Dar mai degrabă se protejează pe ei. Acel copil are dreptul de a-şi cunoaşte istoria de viaţă. Iar pe familiile care intră în procesul de adopţie încercăm să le conştientizăm de faptul că acel copil vine în viaţa lor inclusiv cu familia biologică, şi se formează o triadă – părintele adoptator, familia biologică şi copilul.
Aceasta va fi o legătură pe o viaţă întreagă, subliniază psihologul, chiar dacă familia biologică nu este prezentă fizic. Oricum, după 18 ani, copilul are dreptul să îşi cunoască familia biologică.
În prezent, la nivelul judeţului Cluj, DGASPC are în evidenţă 36 de copii adoptabili. Numărul familiilor interesate să adopte a crescut începând cu anul 2014. 50 de familii au obţinut în anul 2015 atestatul de adopţie, iar pentru 24 dintre ele s-a încheiat adopţia.
Pe tot parcursul derulării procedurilor de adopţie şi în primii doi ani după încheierea adopţiei, familiie beneficiază de consiliere şi grupuri de suport organizate de DGASPC, asistenţă care poate continua, dacă e nevoie, şi după încheierea perioadei de monitorizare.
O lege nouă, care ar putea scurta timpul derulării procedurilor de adopţie, va intra în vigoare în august 2016. Dar, după cum spune psihologul Stanca Mezei, mai repede nu înseamnă neapărat şi mai bine. Complexul proces de adopţie cere timp, pentru ca lucrurile să poată fi pregătite cât mai bine, pentru copil şi pentru viitorii lui părinţi.
Ioana Bindea
