Nimic fără Dumnezeu!
Dictonul „Nihil sine Deo”, care în latină înseamnă „Nimic fără Dumnezeu”, este, în sine, o declaraţie de creştinism înflăcărat. Casa de Hohenzollern-Sigmaringen este creditată a-l fi lansat, undeva prin secolul al XIX-lea, dar semnificaţia lui depăşeşte cu mult simplul blazon nobiliar.
Articol editat de Carmen Sas, 19 iunie 2016, 06:00
Intr-adevăr, moda zilei, intens popularizată, este ca tinerii să-şi declare dispreţul pentru creştinism, să trăiască exclusiv cum le place, fără a respecta vreun precept religios. „Carpe diem”, scria poetul latin Horaţiu. „Trăieşte clipa”, este unica regulă a momentului actual. Chiar şi legile care impun limitări ale bunului plac sunt considerate abuzive, retrograde, antidemocratice. Omul este centrul Universului, viaţa lui este unică şi se desfăşoară doar pe această planetă, deci important e să se simtă bine, să facă doar ce-i place, să se distreze non stop, fără a ţine seama de nimeni şi de nimic.
Sigur, credinţa în Dumnezeu este facultativă, asta o spune şi Biblia, deoarece Mântuirea este opţională. Atâta doar că omul liber de orice credinţă nu are simţul măsurii în viaţa de zi cu zi, simţ generat de frica de Judecata din Urmă sau, mai bine, de dragostea pentru Cel de Sus. A nu-i obişnui pe copii cu ideea că există Cineva, undeva, care contabilizează toate faptele noastre, îi transformă în sociopaţi, indivizi pentru care societatea este doar un furnizor de drepturi şi servicii gratuite, necondiţionate.
Descrierea perfectă a acestor semeni ai noştri poate fi găsită tot în Biblie:
Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvînt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, anume că aceia ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, dar îi şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
Dan Horea