De la Cluj-Napoca la Strasbourg e-o cale-atât de lungă…

Vă propun o comparaţie între două oraşe: Cluj-Napoca, inima Transilvaniei şi Strasbourg, capitala regiunii franceze Alsace-Lorraine-Champagne-Ardenne.

Articol editat de Carmen Sas, 12 iulie 2016, 06:00

De la Cluj Napoca la Strasbourg…

Ambele au cam acelaşi număr de locuitori, în jur de 400.000, doar că suprafaţa lor diferă.

Clujul, cu cei 179 de kmp, este de două ori şi jumătate mai întins decât oraşul francez.

Ambele sunt cunoscute încă dinainte de a fi ocupate de romani şi au o vechime apreciabilă.

Clujul este traversat de râul Someş iar Strasbourg de râul Ill.

Ambele oraşe au licee, universităţi, instituţii de cultură şi de artă.

Transportul în comun este asigurat în Cluj de autobuze, tramvaie şi troleibuze.

În Strasbourg nu sunt troleibuze.

Ambele debordează de tineri.

Din păcate, asemănările se opresc aici.

Strasbourg găzduieşte sediile, impozante, ale Parlamentului European, Consiliului Europei, CEDO şi altor câtorva instituţii europene.

Cluj-Napoca nu are vreun rol politic important, nici măcar la nivel naţional, totul fiind concentrat la Bucureşti.

Strasbourg este un oraş administrat excepţional de bine, ceea ce se vede la tot pasul.

Curăţenie, trotuare şi carosabil fără gropi şi denivelări, clădiri bine zugrăvite şi fără tencuială căzută sau vopsea ştearsă. Râul Ill este traversat de multe poduri, toate cu ghirlande de flori pe balustrade. De fapt, florile abundă, atât pe domeniul public, cât şi la casele particulare.

Tramvaiele au benzi strict delimitate şi arareori se suprapun cu carosabilul destinat maşinilor, însă, chiar şi acolo, e de neconceput ca vreo maşină să blocheze circulaţia tramvaielor. Apropo, tramvaiele nu sunt ca acelea care circulă în Cluj, ci seamănă mai degrabă cu metrourile moderne. Fiecare staţie are peron la nivelul podelei vagonului, aşa că urcarea şi coborârea cărucioarelor este lejeră. Biletele şi abonamentele se iau rapid, printr-un sistem de ticketing perfect funcţional.

Oamenii circulă în bună parte cu transportul în comun, aşa că aglomeraţiile isterice de maşini din Cluj-Napoca nu există la Strasbourg.

Terasele abundă în capitala Alsaciei. Nu exagerez, dar sunt cu sutele. Curate, elegante şi cu preţuri destul de piperate pentru un român. Remarcabil mi s-a părut că nici una nu avea muzică, deci clienţii puteau discuta fără să ţipe, iar vecinii nu erau înnebuniţi de bubuitul başilor, ca la Cluj.

Obiectivele turistice, cum ar fi catedrala Notre Dame de Strasbourg, veche de 800 de ani, sau palatul familiei Rohan, sunt puse în valoare la micul detaliu.

Străinii mişună peste tot, iar câştigurile de pe urma lor sunt consistente, având în vedere că hotelurile, restaurantele şi magazinele au preţuri destul de mari. De pildă, un europarlamentar român ne spunea că o cameră micuţă, cu o baie cât cămara lui de acasă, îl costă 185 de Euro pe zi, fiindcă hotelul este situat în apropierea Parlamentului European.

Ce are Clujul în plus? Magazine! La Strasbourg nu există celebrele non-stopuri de la noi, unde poţi cumpăra aproape orice şi la orice oră. Acolo, dacă nu ţi-ai făcut aprovizionarea peste zi la vreun supermarché, ghinion, aştepţi dimineaţa următoare.

Localurile şi terasele sunt populate până târziu, dar zonele rezidenţiale devin pustii odată cu lăsarea serii. Miercurea trecută, 6 iulie, pe la ora 22:00, am mers pe jos printr-o astfel de zonă aproape 2 km. Ne-am întâlnit cu 10 oameni şi n-am găsit nici o prăvălie deschisă, cu excepţia unei pizzerii.

Deosebirea esenţială între Strasbourg şi Cluj-Napoca se poate observa însă pe feţele oamenilor. Relaxaţi, adesea zâmbitori şi mereu politicoşi la Strasbourg.

Tensionaţi, adesea încruntaţi şi arareori binevoitori la Cluj.

Deosebirile dintre cele două oraşe ţin mai ales de mentalitate. Cu aceiaşi bani ca acum, Clujul ar putea arăta cu totul altfel, după cum, chiar şi cu un buget mai mic, Strasbourg ar fi la fel de frumos şi atrăgător.

Şi încă un lucru: Strasbourg este oraş francez de pe la 1680, dar până atunci a fost german, iar asta se vede şi se simte la tot pasul. Denumirile germane de străzi abundă, pentru că francezii, deşi s-au duşmănit cu nemţii secole întregi, le recunosc meritele. Interesant e că străzile cu nume franţuzeşti au rezonanţă militară, mai ales în centru. La Cluj, deşi trecutul maghiar este evident, s-a încercat ştergerea memoriei, rezultând un talmeş-balmeş fără nici o legătură cu istoria oraşului.

Obiectiv vorbind, ambele oraşe merită vizitate.

Avantajele Strasbourg-ului sunt frumuseţea şi eleganţa, avantajul Clujului sunt preţurile.

Fiecare se laudă cu ce poate.

Dan Horea

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.