O lovitură la cap l-a transformat în colecţionar
Tânărul zălăuan Tudor Bolgar a ajuns printr-o întâmplare să deţină o colecţie impresionantă de beţe care au aparţinut unor toboşari de la trupe consacrate. The Prodigy, Iron Maiden, Deep Purple, Roxette, Uriah Heep, UB40, Scorpions…sunt doar câteva trupe de la care sălăjeanul a ajuns să deţină beţe. Colecţia sa cuprinde în prezent peste 400 de beţe, fără dubluri.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 22 iulie 2016, 06:00
Povestea colecţiei de beţe a început simplu. Tudor spune că în timpul unui concert Iris a fost lovit întâmplător în cap cu un băţ al toboşarului. Băţul a ricoşat şi i-a ajuns în mână:
În toamna anului 2004, la finalul unuia dintre puţinele concerte ale trupei IRIS în care Nelu Dumitrescu gratulează publicul prin aruncarea de beţe, concert care a avut loc la Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău, s-a nimerit ca unul dintre cele două beţe oferite publicului să aterizeze din capul meu în propriile-mi mâini. Ca mare fan Iris ce am fost, pentru mine acel moment a fost imposibil de cuantificat şi de înţeles în plenitudinea lui valorică atunci. Totodată, timpul a dovedit faptul că acesta a fost unul dintre puţinele cazuri în care am ajuns prin astfel de metode în posesia beţelor. Timp de aproximativ 2 ani după aceea, nu am mai obţinut absolut nici un alt suvenir de la nici o trupă, nici măcar din întâmplare, indiferent că e vorba de beţe, pene de chitară, accesorii vestimentare sau mai ştiu eu ce altceva. Ca să îţi faci o idee, la sfârşitul anului 2009, deci la 5 ani distanţă de la obţinerea primului băţ, colecţia mea, în măsura în care aş fi putut-o denumi astfel la respectivul moment, abia dacă număra 10 beţe. Acela a fost momentul producerii declicului, ca să zic aşa. A fost momentul în care am conştientizat faptul că acest obicei, întâmplător până în acel moment, poate deveni o atracţie şi o mândrie personală deosebită. De altfel, anul imediat următor, 2010, a şi fost anul în care colecţia s-a îmbogăţit cel mai semnificativ, povesteşte Tudor.
Băteam prin casă cu tot ce prindeam în tot ce prindeam
Tudor Bolgar spune zâmbind că de mic a început să aibă o pasiune ascunsă pentru percuţie:
Mereu am fost fascinat de percuţie! De mic copil – îmi aduc mainte cu plăcere – băteam prin casă cu tot ce prindeam în tot ce prindeam, la fel şi pe cine prindeam. Nu puţine au fost certurile cu mama şi cu vecinii de la bloc, determinate de oale sparte la ore nu tocmai liniştite, povesteşte Tudor.
Timpul a trecut, iar colecţia lui Tudor a prins contur:
Cu ocazia Zilelor Oraşului Şimleu Silvaniei, care au avut loc în week-end-ul trecut, am ajuns la numărul de 430 de beţe în colecţie, prin cooptarea unei perechi de la trupa Bosquito. Nu aveam de la această trupă, aşa încât mi-am spus: de ce nu!? Pe cât posibil, evit dublurile, singurele cazuri în care solicit beţe de la toboşari care sunt deja cuprinşi în colecţie fiind acelea în care componenţa trupei s-a schimbat în mod semnificativ. De exemplu, de la formaţia germană Haggard am 3 beţe, colecţionate de la 3 concerte diferite, întrucât, aceasta având o componenţă de 12-18 membri, este evident faptul că componenţa variază de la un concert la altul. Mai există şi trupe care refuză să mă cadorisească cu beţe nefolosite (deşi eu le prefer pe cele inutilizabile: fie folosite, fie rupte!), din motive pe care desigur că le înţeleg: costul unui set de beţe poate ajunge şi la 100 de lei. Totuşi, pe măsură ce colecţia a luat amploare, nu am mai întâmpinat astfel de probleme. Nici măcar cu trupele din Republica Moldova. Diversitatea acestor beţe este dată nu numai de materialele din care acestea sunt confecţionate (unele beţe din colecţie sunt confecţionate din materii plasticate, altele au un fel de vată hidroforă în vârf, altele sunt confecţionate din lemn de bambus etc.), cât, mai ales aş spune, de genurile muzicale abordate de trupele respective. Majoritatea covârşitoare este dată de trupele metal sau rock, dar în colecţie se pot regăsi beţe ale unor toboşari de jazz, blues, latino, muzică balcanică şi chiar muzică electronică sau clasică. Dintre cele mai renumite trupe străine reprezentate în colecţie, amintesc: Smokie, Whitesnake, Die Toten Hosen, Deep Purple, Roxette, Uriah Heep, UB40, Scorpions, The Prodigy, Mike And The Mechanics sau Goran Bregovic & Weddings And Funeral Orchestra. De asemenea, dintre trupele consacrate de metal amintesc: Iron Maiden, Judas Priest, Crematory, WASP, Kreator, Lacrimosa, Haggard, Helloween, Edguy, Eluveitie, Samael, Cynic, Gojira, Lake Of Tears, Epica, Marduk, Vader, Rotting Christ, Moonspell şi multe, multe altele. În ceea ce priveşte trupele româneşti, nu cred să existe trupă cât de cât cunoscută care să nu fie prezentă în panoplie. Evident, exclud din discuţie genurile eminamente comerciale, a mai precizat Tudor.
Cât despre metodele de obţinere a beţelor, colecţionarul râde şi îmi explică:
Rareori ajung în posesia beţelor prin loteria aruncării acestora în public. Metodele de obţinere a acestora diferă, în esenţă, în funcţie de natura şi locul de desfăşurare al concertelor. Desigur că, în cazul unor concerte de club, în care îmi este extrem de facil să port discuţii cu toboşarii trupelor, este mult mai uşor de obţinut un băţ decât în cazul unor concerte open air, cu public de 60.000 de oameni, în cazul cărora până şi regulile de securitate şi de acces în backstage sunt extrem de stricte şi fac dificilă obţinerea unor astfel de suveniruri, altfel decât prin interpuşi. De altfel, este de înţeles faptul că beţele obţinute de la astfel de evenimente de amploare sunt extrem de puţine, asta şi datorită faptului că prefer să evit clinciurile din primele rânduri de la finalurile concertelor, determinate de aruncarea de suveniruri de către trupeţi publicului. Poate părea ciudat, însă, mai nou, chiar şi canalele de social media mă ajută la îmbogăţirea acestei colecţii. Astfel, prin popularizarea crescândă a colecţiei şi în lipsa implicării mele, am ajuns, spre exemplu, să primesc prin poştă beţe de la toboşari cărora nu le-am solicitat acest lucru. Este inclusiv cazul unei bincunoscute trupe de progressive metal din Statele Unite al Americii. Dincolo de acest aspect, ţin să menţionez faptul că această colecţie este 100 la sută personală, în sensul că nici nu am participat la schimburi de dubluri, nici nu am achiziţionat contra-cost şi nici nu am vândut beţe. Cu cel mult 5 excepţii, cele 430 de beţe au fost obţinute prin implicarea mea directă.
La final l-am întrebat pe Tudor dacă este dispus să vândă colecţia. Mi-a spus râzând că nu deşi mulţi l-au asigurat că prin sumele primite ar putea plăti facturile la încălzire pe timpul iernii cel puţin câţiva ani de acum înainte.
Adi Lungu
Radio Cluj se poate asculta online AICI:
