Pilotul de curse, mare colecționar de matchbox-uri
Îl cunoaștem pe pilotul de curse, Horia Avram, a cărui pasiune pentru mașini se exprimă și într-o impresionantă colecție de matchbox-uri.
Articol editat de cristina.rusu, 25 august 2016, 06:00 / actualizat: 25 august 2016, 10:16
Doina Borgovan: Mașina este o pasiune pentru tine, așadar vorbim despre colecția ta impresionantă de matchboxuri, adică mașinuțe, machete la scară.
Horia Avram: Matchbox era denumirea cu care eram noi obișnuiți, de pe vremea copilăriei, care erau acele mașinuțe cât o cutie de chibrituri, de unde și numele…dar deja colecția și colecționarii au trecut la alt nivel, la machete propriu zise, matchboxuri-le erau mai mult jucării, bucuria copilăriei.
D.B. Ai început cu matchbox-uri, sau nu?
Am avut și matchbox-uri când eram copil…
D.B: Și colecția asta când ai început-o?
Pot spune că le colecționez de când mă știu, am fost unul dintre copiii care au avut grijă de jucăriile de pe vremea copilăriei și încetul cu încetul am prins gustul lor. Ideea de colecție de a le expune și de a le arăta și celorlați colecționari, cred că am moștenit-o de la unchiul meu, Alexandru Avram, care din păcate nu mai este printre noi, dar el mi-a insuflat pasiunea asta pentru colecționat miniaturi.
D.B: Ce te atrage la activitatea asta de colecționar, ce este atât de pasionant să colecționezi mașinuțe?
Fiecare detaliu care apare pe o machetă sau nu, care reproduce mai bine sau mai rău un detaliu al unei mașini adevărate, astea sunt lucrurile la care ajungi să fi atent atunci când colecționezi de multă vreme. La început era efectiv plăcerea de a le avea. Adică aveai un model de machetă și vedeai la altul același model, dar de altă culoare și deja era agitația de a găsi respectiva machetă și să zic: acum le am pe amândouă și pe aia roșie și pe aia albastră…și încetul cu încetul… e ca un microb, când l-ai prins greu mai scapi de el.
D.B: Și se pare că e contagios, dacă tu ai luat de la unchiul tău și probabil vei da pasiunea mai departe. Câte exemplare ai în colecție știi să ne spui?
Există la mai multe scări, dimensiuni, de reproducere a miniaturilor, încep de la 1 la 87, matchbox-urile, 1 la 60 și ajung la cele mari până la 1 la 18, ceva mai exclusivist sunt până la 1 la 12 și unele de 1 la 8, acestea sunt deja foarte mari, detaliate. Dacă ar fi să zic per total și alea mici și alea mari, cred că undeva la 3000 de bucăți.
D.B: Unde le ții?
Pot să spun că sunt printre privilegiați. Am o mansardă unde am și locuit o perioadă și de când am devenit tătic ne-am mutat într-un apartament, ca să aibă cel mic loc de desfășurat și practic mansarda a rămas cuibușorul meu de nebunii…,acolo e garajul machetuțelor. Toți prietenii mă amenință că cel mic,(împlinește 1 an și 4 luni), dacă o să scape între ele o să le facă praf și pulbere. Sper să primească și el pasiunea asta, să aibă grijă de ele, pentru că oricum lui o să-i rămână.
D.B: Deci, trebuie să-l înveți de mic cum să se poarte cu machetuțele ca să aibă ce moșteni.
Deocamdată îl învăț cum se joacă cu jucăriile de pluș și cu mașinuțele de plastic și treptat o să ajungem și la alea mai sofisticate.
D.B: Spune-mi dacă există vreun model pe care ți-l dorești foarte mult și pe care nu ai reușit încă să-l obții?
Există un model pe care îl vânez demult, este vorba de Lancia Delta S4, care practic a fost vârful muntelui mașinilor de raliu de grupa V și care este produs de un sigur producător de machete, dar este extrem de scumpă și parcă ceva nu mă lasă șă dau atâția bani pe ea.
D.B: Poți să ne dai o cifră să avem și noi habar?
Costă undeva în jur de 250 de lire sterline… e o sumă destul de frumușică. ”Gibonul”, care era unchiul meu, m-a învățat și ce nu se vede la colecționat, adică șurubăritul la ele, el fiind în cea mai mare parte a timpului machetist la fostul ICP. Acolo am ajuns să văd cum este să-ți faci propriile machete sau cel puțin să intervii asupra lor.
Sunt multe machete pe care ajung să le transform, dacă vreau reproducerea unei anumite mașini de curse, de exemplu: bunul meu prieten Edy Keleti, (care este și nașul meu de nuntă) a vrut pentru colecția lui personală reproducerea mașinilor de raliu cu care a participat el în campionat. Și i-am făcut vreo trei până acum.
Practic e o machetă pe care o cumperi și o personalizezi cu sponsorii lui cu numele lui, culoarea, numărul de concurs, practic e miniatura mașinii de cursă pe care el a pilotat-o în campionatul național.
Vorbeam de macheta aia care este foarte scumpă, eu sper să găsesc una știu eu…un neîndemânatic a scăpat-o pe jos și s-a stricat ceva la ea, o vinde mai ieftin; o iau o repar și o pun la colecție. Am un feeling că se va întâmpla chestia asta…
D.B: Ești într-un fel de circuit cu alți colecționari? Faceți schimburi?
Facem schimburi și de trei ani ne și întâlnim. Am făcut un fel de reuniune a colecționarilor, la Băișoara, unde au venit și de la București, Pitești…din multe zone ale țării.
Întâlnire colecționari
D.B: Practic, de unde le cumperi?
De la colecționari, de pe internet, licitații, schimburi, adică e o horă în care ai intrat și greu mai ieși.
D.B: Ce înseamnă colecționatul în viața ta?
Sincer, până nu s-a născut Alexandru mic, era o mare, mare parte din activitate. Adică, după ce îmi terminam treaba la atelier, mergeam la mini atelierul de machete. Dar acum timpul e mai limitat, mai ajung în weekend să le șterg de praf, să le mai aranjez, dar oricum nu am renunțat și încă mai activez pe forumuri, mai păstrez legătura cu colegii colecționari.
D.B: Și visezi la momentul în care, cu micul Alexandru să colecționați mai departe amândoi?
E chiar așa… un gând frumos…
Doina Borgovan
Radio Cluj se poate asculta și online, AICI.
