Chelului tichie de mărgăritar îi lipsea
Premisa
Expresia „chelului tichie de mărgăritare îi lipsea” se referă la cazurile, nu puţine, în care elemente de sărăcie – sau defecte fizice/morale – evidente sunt alăturate unor însemne/atribute ale prosperităţii sau frumosului.
De fapt, mai avem o expresie din aceeaşi familie: Cu ţilindru (joben) pe cap şi nădragii rupţi în fund.
Articol editat de DSRNetworkAdmin, 24 septembrie 2016, 07:49
Exemple
1. Un român pleacă în Vest. Munceşte umil, cărător cu cârca, pe şantiere sau pe câmp, spală bătrâni la fund, ori primeneşte camere prin pensiuni de mâna a treia. Nu câştigă mult, chiar ridicol faţă de localnici, trăieşte umil şi fără confort, dar îşi cumpără ceva care să-i uluiască pe cei rămaşi în ţară.
De obicei o maşină, second hand, mare şi tare, cu boxe din care să urle maneaua, ca semn că „occidentalul” nostru are valoare, mânca-ţ-aş.
Tichie de mărgăritar.
2. Un individ, prin varii mijloace, face avere. Bani, influenţă, slugi. Ceva, totuşi, îl sâcâie, îi lipseşte. Un pretext care să-i permită a poza în tip şcolat şi cu bani, nu doar cu bani.
Ca atare, folosind amplele oportunităţi de „îndiplomare” oferite de universităţile private, bogatul nostru devine, în timp record, posesorul unei elegante diplome de absolvire a studiilor superioare. Exprimarea poticnită şi bolovănoasă, vocabularul de clasa a patra, cultura generală cvasiinexistentă şi inteligenţa submediocră a „îndiplomatului” sunt considerate, de lingăii din jurul lui, detalii nesemnificative.
Motiv pentru care omul năzuieşte la mai mult. Urmează publicarea unei/unor cărţi şi apoi – da! – un doctorat, sau chiar un titlu universitar, care se va aşeza pe CV-ul personajului ca musca verde pe bălegarul proaspăt.
Tichie de mărgăritar.
Concluzie
Se spune că între curaj şi nebunie e o distanţă de dimensiunea firului de păr.
Asta înseamnă că între chelie şi tichie, pe de o parte, şi respectabilitate, pe de alta, e o distanţă de dimensiunea Căii Lactee.
Dan Horea
