Animal de companie: Cum ne facem pisica mai fericită?
Salut și bun venit la ediția a 5-a a rubricii Animal de companie. Sunt Carina și după cum v-am promis săptămâna trecută, astăzi încercăm să descoperim ce putem face pentru felinele noastre dragi.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 29 septembrie 2016, 06:00 / actualizat: 11 octombrie 2016, 11:51
Chiar așa, totuși, cum ne facem pisica mai fericită? În articolul anterior am făcut o introducere în această tematică, să ne facem în mare, o imagine despre câteva elemente cheie, cinci mai exact, care asigură o bunăstare ridicată a felinelor – adică o viață mai bună.
Recent comunitatea științifică acordă o atenție deosebită felinelor și credem că este important să promovăm aceste aspecte, deoarece pisicile sunt animale de companie foarte populare fie ele pe internet, fie la noi acasă. Dacă vă mai amintiți săptămâna trecută discutam despre ce vânători înnăscuți și solitari sunt felinele. Doresc să vă invit să faceți un joc de imaginație și să vă gândiți că sunteți voi o pisică într-o pădure sălbatică și vă pregătiți să vânați un șoricel. În eventualitatea în care vă veți răni ca rezultat al unei sărituri eșuate, fiind complet singuri în pădure veți dori să mascați cât de mult durerea și rana pentru a nu fi vulnerabili față de alte animale.
Desigur, pisicile noastre nu mai sunt într-o pădure sălbatică și nu au niciun prădător sau nu se află în niciun pericol uriaș – însă aceste nevoi și comportamente ale lor rămân valabile în continuare. Totuși, dacă ne gândim, pisica e de mult mai puțin timp domesticită comparativ cu un câine, spre exemplu. În plus, relația noastră cu ele s-a dezvoltat diferit, întocmai din faptul că la început ne doream să le păstrăm aceste comportamente specific specie – vânatul din grânarele și gospodăriile noastre.
Și uite așa ajungem la pilonul I – oferirea unui spațiu în care pisica să se simtă în siguranță, atunci când detectează situaţii potențial ameninţătoare pentru ele. Astfel de situaţii pot fi: zgomote puternice, mirosuri străine, sunete nefamiliare, obiecte noi (de ex. plante mari/obiect decorativ nou), chiar şi animale noi, nefamiliare (indiferent de specie). Modul de a reacţiona poate fi diferit de la o pisică la alta, nu toate pisicile reacționează la fel la fel cum nu suntem nici noi toți la fel. Totodată, felinele percep pericolul în diferite modalităţi şi la intensităţi diferite iar oportunităţile de retragere, de a avea control asupra mediului în care trăiesc, contribuie la starea lor de bine. Din acest motiv, în scopul creşterii calităţii vieţii felinelor noastre, este de dorit să le oferim cât mai multe şi diverse opţiuni de a se retrage.
Deci ce putem noi face? Să le oferim aceste locuri în care să se ascundă și să se retragă pentru intimitate, să ne studieze de unde de sus și să evalueze ce se întâmplă oare în teritoriul ei.
1. Cutii, „cotloane”
• cutie de carton simplă, aşezată într-o parte pentru a permite acces uşor (sau personalizată, la un search pe google se găsesc foarte multe idei practice şi uşor de făcut);
• cutiile cu care se transportă pisica la veterinar, dacă li se înlătură uşa cu gratii cât este ţinută acasă, poare reprezenta un loc confortabil. Mai mult decât atât, locul va fi asociat pozitiv în momentul în care pisica va fi dusă la veterinar în acea cutie;
• pentru a face locul mai confortabil, puteţi aşeza în acea cutie o perniţă sau o păturică moale, care să aibă un miros familiar pentru ele (al lor sau al nostru);
2. Rafturi, poliţe
• Poliţele se recomandă a fi suficient de late şi de lungi astfel încât pisicile să se poată întinde pe ele;
• „Hamace” improvizate pot fi amplasate pe calorifer (se găsesc chiar şi în petshopuri la preţuri rezonabile, dar le puteţi confecţiona acasă);
• Stâlpi de căţărat, care la vârf să aibă o poliţă sau o cutie în care pisica poate stă confortabil;
• Pentru a face locul mai confortabil, puteţi aşeza în acea cutie o perniţă sau o păturică moale, care să aibă un miros familiar pentru ele (al lor sau al nostru);
Deseori din lipsă de informație ajungem să neglijăm unele aspecte importante ce țin de viața felinelor noastre, ba chiar așa se dezvoltă și stereotipurile și imaginea pisicilor ca fiind egoiste, indiferente și rele. Odată ce le vedem așa cum sunt ele de fapt și le înțelegem comportamentul, putem ajunge să le admirăm și să ne bucurăm că ne putem împărți viața și casa cu ele.
În concluzie, acest pilon este unul foarte important în viaţa unei feline, cu toate că poate duce o viaţă liniştită, fără motive de speriat sau evenimente neaşteptate, în mediul natural o pisică ar căuta astfel de locuri. Aşa că, vă sfătuiesc să le oferiţi un mediu cât mai similar cu cel natural şi să le daţi posibilitatea să se bucure de „jucării” şi voi alături de ele. Fiţi cât mai creativi, multe dintre ele le puteţi face chiar voi acasă şi pisicile le vor adora, vă spun din proprie experienţă!
Acesta a fost articolul pentru această săptămână. Vă invit să ne lăsați comentarii despre tema de azi sau dacă credeți că vă putem ajuta în rezolvarea anumitor comportamente problematice pe care le pot avea animalele voastre de companie, fie ele blănoase, cu pene sau solzi.
Ne auzim si citim săptămâna viitoare când Vlad va discuta despre plimbarea câinilor și câteva sfaturi practice pentru ca aceasta să fie plăcută atât pentru noi, cât și pentru patrupezii noștri!
Ne găsiți pe facebook la www.facebook.com/Radioanimale
Referințe:
Ellis, S., Rodan, I., Carney, H., Heath, S., Rochlitz, I., Shearburn, L., Sundahl, E., & Westropp,
J. (2013). AAFP and ISFM Feline Environmental Needs Guidelines Journal of Feline Medicine and Surgery, 15 (3), 219-230.
Strickler, B., & Shull, E. (2014). An owner survey of toys, activities, and behavior problems in
indoor cats Journal of Veterinary Behavior: Clinical Applications and Research, 9 (5), 207-214.
Kienzle E, & Bergler R (2006). Human-animal relationship of owners of normal and overweight
cats. The Journal of nutrition, 136.
Carina Matei
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.