[VIDEO] Kind of music! Miles Davis

Gata, nu se mai poate! Să scriem fiecare ceva pe site! Hai și tu cu discurile tale!

Articol editat de Carmen Sas, 8 octombrie 2016, 06:00

Cam așa suna comanda colegilor într-una din discuțiile de săptămâna aceasta, din biroul meu. Cuminte, accept provocarea, așa că mă pun pe scris. Am câteva sute de discuri de vinil, pe care le-am cumpărat din tot felul de locuri. De la Oserul de week-end de la Cluj, până la Laci Bacsi Lemez Bolta din Budapesta, sau exagerat de scumpele librării moderne.

Prin urmare, cu voia dumneavoastră, scriem despre un disc, o dată pe săptămână. Dar cu care să încep?! Să fie ultimul Piso cumpărat sâmbăta trecută? Să fie Iron Maiden-ul moștenit de la dragul meu prieten, Dariu Călugăroiu?

Nu! Începem cu discul pe care îl am în trei variante.

Prima dată l-am primit sub formă de CD (copie, recunosc) de la regretatul Constantin Colhon. Știți și voi cum arată copiile. Un disc Verbatim, cu opis-ul completat cu carioca și un titlu: M. Davis K.of Blue. L-am ascultat și m-am îndrăgostit iremediabil de un trompetist. Ale cărui discuri le cumpăr oricând, oriunde: Miles Davis. Acum un an, am cumpărat de la Londra, dintr-un magazin, His Master Voice și autobiografia sa. Da, am o pasiune pentru el.

După o vreme am avut șansa să cumpăr dintr-o colecție fenomenală, Kind of Blue, pe vinil. Un print american. Fabulos! După vreo trei ani, într-un Media Markt din Budapesta, CD-ul aniversar era la promoție. L-am luat și pe acela. Nu degeaba Kind of Blue este cel mai bine vândut disc de jazz al tuturor timpurilor. Cred că și din cauza mea…!

Câte ceva despre muzica de pe el. Discul apare în 1959, într-o formulă de sextet: Miles Davis-trompetă, Julian Cannonball Adderley-saxofon alto, John Coltrane-saxofon tenor, Bill Evans-pian, Wynton Kelly-pian pe piesa Freddie Freeloader, Paul Chambers-bass, Jimmy Cobb-tobe. Doar aceste nume ajung pentru a realiza de ce acest disc este considerat cel mai bun disc de jazz al tuturor timpurilor..

Din bibliografia lui Miles Davis am aflat cum s-au desfășurat înregistrările. Miles i-a convocat pe ceilalți muzicieni la studioul din New York, de pe 30s Street, pe 2 martie 1959. Bill Evans, care era pianistul lui Miles, le-a dat notele. Cuvintele rostite de Miles au fost: Mood guys, mood… S-a imprimat pe loc, într-o singură sesiune, cu câteva alternate takes. Pe 22 aprilie s-a mai tras o piesă. Și asta a fost tot. Miles era în acea perioadă într-o fază creativă efervescentă. Discul din 1958, Milestone, era deja un semn că el trecea la un alt nivel, desprins de bee-bop-ul care i-a marcat prima parte a carierei.

Albumul conține cinci piese: So what (c. Miles Davis), Freddie Freeloader (c. Miles Davis), Blue in Green (c. Miles Davis, Bill Evans), All Blues (c. Miles Davis) și Flamenco Sketches (c. Miles Davis, Bill Evans)

Opțiunea personală de pus pe repeat: So what.  Sau Blue in Green? Hmmm … Freddie Freeloader? 🙂

Bogdan Roşca

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.