Creditele în franci elveţieni: cine pierde, cine câştigă?

Creditele în franci elveţieni, acordate de 8 bănci începând cu noiembrie 2005, vor putea fi rambursate în lei la cursul istoric, din momentul semnării contractului de împrumut.

Articol editat de cristina.rusu, 21 octombrie 2016, 06:00

Aşa a decis Parlamentul României, care a avizat proiectul întocmit de un grup de lucru condus de deputata Andreea Paul.

De ce a fost nevoie de această lege? Pentru că diferenţa dintre valoarea francului elveţian din perioada 2005-2008, cât s-au acordat aceste credite, şi valoarea din 2011, când cursul a explodat, este uriaşă.

În noiembrie 2005, CHF valora 2.36 lei, în ianuarie 2007 ajunsese la un minim de 2.10 lei, pentru ca în ianuare 2011 să ajungă la 3.42 lei.

Au urmat creşteri succesive, astfel încât, în ianuarie 2016, CHF valora 4.18 RON.

În prezent, la cursul BNR, francul elveţian valorează 4.14 lei.

Totuşi, la finele lui 2014, îndatorarea după moneda creditului arăta astfel: 3,2 milioane de români împrumutaţi în lei, 428.000 în Euro şi doar 75.400 în franci elveţieni (au rămas nerambursate în prezent cca 50.000 credite).

Interesant lucru, dar BNR arată că, la un credit de 60.000 euro echivalent, luat în 2006, cei cu creditele în CHF, chiar şi cu o creştere de 73% a cursului, au plătit mai puţin decât cei cu credite în Euro sau lei.

De ce să fi luat credite în CHF? Fiindcă băncile te ispiteau cu dobânzi mici şi cu condiţii de acordare mai relaxate.

Prima bancă de la care s-au luat credite în CHF, în toamna lui 2005, a fost OTP. Au urmat Reiffeisen, Bancpost (care dădea credite până şi în yeni japonezi!), Banca Românească (apropo, cu acţionariat majoritar grecesc!), Piraeus Bank, Millenium, Volksbank şi Credit Europe Bank.

Era perioada boom-ului imobiliar, a creditelor doar cu buletinul şi a unei mase de români care, orbiţi de vremelnica prosperitate, se angajau cu milioanele în creditări pe termen lung.

Odată cu debutul crizei financiare mondiale, băncile au scos de pe listă creditele în CHF, care, de reţinut, erau calculate în moneda elveţiană, dar plata se făcea în lei.

Lucrurile au mai mers cumva până în ianuarie 2011, când, brusc, cotarea valutară a CHF a sărit în aer.

Un risc previzibil, spun finanțiştii, dar pe care băncile nu l-au menţionat nici în treacăt când acordau creditele.

Ca atare, o rată de 1500 lei pe lună a devenit rată de 3000 lei, ceea ce sună cu totul altfel.

Debitorii celor 8 bănci au intrat în panică, fiindcă sumele de plată erau insuportabile pentru mulţi dintre ei.

Din acel moment, discuţiile s-au înfierbântat. Datornicii cereau revenirea la ratele dinaintea lui 2011, iar băncile nici nu voiau să audă. S-a recurs la procese, însă şansele erau mici. In definitiv, cine nu-şi permite plata ratelor nu-şi permite nici avocaţi specializaţi. Băncile, în schimb, îşi permit.

Speranţele au renăscut odată cu anunţarea proiectului de lege a reconversiei creditelor la cursul istoric.

Deputatul Andreea Paul ne-a declarat că diferenţa totală generată de curs se ridică la 1,67 miliarde lei, pagubă pe care o vor suporta băncile, care au obligaţia – până acum doar morală, de acum şi legală – de a împărţi cu clienţii riscul pierderilor neprevăzute.

Ce nu se ştie, deocamdată, este care vor fi noile dobânzi.

Ridică unele suspiciuni eliminarea, în ultimul moment, a plafonului de 250.000 CHF până la care se revenea la cursul istoric. Cine a luat un credit de sute de mii de CHF cu certitudine nu este un biet cetăţean sufocat de ratele mărite.

Au apărut proteste şi din partea unor debitori în Euro sau lei, care se consideră discriminaţi, având în vedere că dobânzile lor au fost mai mari decât la creditele în CHF, iar cursul Euro a crescut şi el consistent din 2008 încoace, dar nu au parte de vreo lege care să le susţină efortul financiar lunar.

Nu e cazul, însă, ca debitorii în CHF să se bucure prematur.

Preşedintele Iohannis a anunţat că nu va promulga legea fără să se consulte cu băncile. Băncile, la rândul lor, au în vedere contestări la Curtea Constituţională şi chiar la organismele UE.

O poziţie aparte a avut Florian Libocor, economist şef al BRD:

Cred că cele două legi vor dispărea exact cum au apărut, după ce întreaga tevatură politică se va fi încheiat. Mai în glumă, mai în serios, cam de Mărţişor.

Pe scurt, situaţia este una de win-lose. Nu e posibil să câştige ambele părţi.

Dacă legea se promulgă în această formă, vor pierde băncile, care au de unde.

Dacă nu se promulgă, sau va fi modificată major, vor pierde cei 50.000 de români aflaţi în cumpănă.

Cei cu credite în Euro şi lei pierd oricum.

Dan Horea

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.