Prima pagină » Campanii » Jurnal de părinte » Jurnal de părinte: Cum exprimăm dezamăgirile față de copii?

Jurnal de părinte: Cum exprimăm dezamăgirile față de copii?

Cum răspundem dezamăgirilor în viață? Și cum vorbim cu copiii despre ele? Evităm discuțiile pentru că sunt prea mici, și să nu încărcăm cu probleme? sau să spunem totul pentru că trebuie și ei să știe ce se întâmplă? . Ce vă doriți să îi învățați pe copii? Să trăim o viață cu sens, care merită trăită.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 14 decembrie 2016, 06:00 / actualizat: 4 ianuarie 2017, 9:40

Facem alegeri și uneori pierdem, însă pierderea ne inspiră, oricât de dureros ar părea. În loc să ne lamentăm și să rămânem la un DE CE? De ce mi s-a întâmplat mie asta? De ce merit asta? NU este drept și corect. La o revoltă și un focus pe trecut. Pe ce s-a întâmplat. Să mă gândesc la ce fac eu acum. Cum răspund la ce mi s-a întâmplat. Cum să eșuezi și să nu te simți un ratat sau să simți că nu ești bun de nimic, că nu ești valoros.

Ce fac acum când mi s-a întâmplat această dezamăgire? Uneori investim într-o relație și nu îl vedem pe om cum este el, ia timp să îl cunoști, sau pur și simplu investim într-o relație cu un om care evoluează diferit de noi. Dezamăgirea ne face să fim mai reținuți și mai precauți în alegeri și decizii. Să evităm să mai facem lucruri. Și asta nu ne ajută. Să vorbim cu copiii noștri despre ce s-a întâmplat, de ce trăim o dezamăgire, dar nu cu mesajul neputinței, a furiei pentru trecut, sau a nepăsării, oricum nu e nimic de făcut. Să simtă că avem control, că da, putem face multe lucruri, că dezamăgirea este o trăire dar că aleg, alegem să construim un prezent mai bun.

Ce fac eu azi pentru el și pentru mine este valoros. Să nu rămânem cu vina și furia, cu neputința și victimizarea. Schimbarea este AICI, nu ACOLO, unde cred că este sursa dezamăgirii. Viața nu este in alb și negru, înseamnă alegeri personale și influență personală.

Am un coleg care țipă și este urâcios. Aici pot schimba. Când accept comportamentul lui, accept abuzul și urâtul de care sunt dezamăgit când îl văd in altă parte. Asta este lecția pentru copiii noștri. Noi suntem pentru el un model. Nu mă plâng și critic, bârfesc dar nu schimb nimic, nici cel care dă vină pe alții. Ca și cum eu nu am contribuit cu nimic la acest eșec. Să îl sprijinim pe copilul nostru să învețe responsabilitatea și asumarea, controlul asupra propriei lui vieți.