Jurnal de părinte: Fricile părinților despre „discuția” cu copilul despre sexualitate

Discuțiile despre sex și sexualitate adesea sunt dificile pentru părinți. Unii se simt stânjeniți, jenați, rușinați.

Articol editat de cristina.rusu, 11 ianuarie 2017, 06:00 / actualizat: 23 ianuarie 2017, 11:56

Pare un subiect despre care este greu și uneori dureros să vorbim. Și alegem uneori să nu vorbim despre el. Însă evitarea discuțiilor despre sexualitate și educația sexuală cu tot ce înseamnă ea are consecințe dramatice asupra încrederii pe care copilul o are în el. Își va respinge corpul și nu-și va accepta propria sexualitate. Să nu uităm că sexualitatea este despre viața emoțională a noastră.

De ce le este frică unor părinți să vorbească?

Unii se simt speriați și cred că dacă discutăm cu copilul „îi furăm copilăria” sau „dacă vorbim cu copilul îi creștem interesul pentru sex și își va începe mult mai devreme viața sexuală” sau „e prea devreme, poate undeva spre finalul liceului ar merita discuția despre sexualitate”.

Sau convingerea unor părinți că a „vorbi” despre sexualitate înseamnă a vorbi doar despre comportamente sexuale, contact sexual, boli, „să se ferească de rău”.

Copiii au foarte multe curiozități, despre corpul lor, despre plăcerile lor, despre relația lor cu persoane de sex opus, despre sentimentele lor romantice, despre dorințele lor sexuale, despre autostimulare (masturbare).

Este atât de sănătos pentru un copil să știe că nevoile lui sunt normale, să simtă plăcerea auto-stimulării, sigur cu respectarea intimității.

„Educația sexuală” începe cu tine, cu valorile tale despre sexualitate, cu viața ta sexuală. Ce înseamnă ea pentru tine, asta va învăța și copilul tău.

Dacă va vorbi deschis despre aceste nevoi, dacă le va considera normale și firești depinde de tine cât de deschis ești cu copilul tău să răspunzi întrebărilor lui. Fără să le eviți, cu onestitate și cu răspunsuri corecte și adecvate vârstei lui.

Dacă pentru tine sexualitatea este doar contact sexual, „obligație”, „copii” sau „plăceri ascunse” atunci asta are un impact direct asupra copilului care va simți că este un subiect „rușinos”, „dureros” sau „neplăcut”.

Copilul are nevoie de la tine să fie în contact cu toate nevoile lui, să le identifice, să le exprime direct în cuvinte, să aibă libertatea și de a vorbi deschis și despre nevoile lui sexuale.

Când învață că atunci când spune că își dorește o îmbrățișare sau un ceai, sau să stai cu el mai mult, și dorințele lui sunt auzite și respectate atunci învață lecția atât de valoroasă a respectului și față de nevoile sexuale.

Care sunt amintirile d-voastră despre discuțiile despre sexualitate cu părinții d-voastră?

Sunt părinți care îmi spun că ei nu au avut nici o discuție cu părinții lor despre sexualitate, era un subiect evitat în totalitate sau că discuția a fost una scurtă, o dată și gata, poate despre menstruație sau despre boli și sarcină, „să te ferești să nu rămâi gravidă” sau „vezi să nu cumva să lași fata însărcinată”.

Care sunt urmările, consecințele acestei „educații” a părinților despre sexualitate? Cât de împlinită este pentru d-voastră viața sexuală în prezent? Când și cum să vorbim despre sexualitate cu copilul?

Dincolo de fricile, îngrijorările sau rigiditățile unor părinți care au legătură cu trecutul și experiențele lor dureroase în legătură cu sexualitatea, în realitate, știința ne-a arătat însă că, cu cât vorbim mai devreme cu copilul despre sexualitate, cu un limbaj și mesaje adecvate vârstei lui cu atât el este mai protejat, mai puțin expus riscurilor unor suferințe și probleme de sănătate și crește posibilitatea ca el să aibă o viață sexuală ca și adult satisfăcătoare cu mai puține dureri și frustrări.

Nevoile sexuale sunt strâns legate de nevoile emoționale, de acceptarea de sine, de încrederea în sine, de înțelegerea propriului corp și a nevoilor lui, despre acceptarea și înțelegerea diferențelor de gen, cum sunt fetele, cum sunt băieții, despre sentimentul profund de a te simți bine cu tine, cu propriul tău corp.

Dacă nu răspundem întrebărilor lui și nu vorbim cu el despre ce însemnă sexualitatea, că este vorba despre relații frumoase și sănătoase de dragoste, despre nevoi sexuale, plăcere și satisfacție, despre consimțământ și alegere, este o decizie personală și despre limite.

Copilul învață să pună limite în relații, să spună direct ce îi place și ce nu îi place sau îi displace, mai degrabă când suntem deschiși și scade riscul abuzurilor fizice și/sau sexuale.

Abuzul apare mai ales când „ținem secrete”, „nu vorbim despre probleme”, când copilul nu are libertatea de a vorbi ce îl supără sau când este confuz sau îi este teamă sau frică dacă anticipează pedeapsa sau judecata sau respingerea. Când îi este greu să spună NU, să refuze de teama de a nu fi respins. Din nevoie de a face pe plac, de a-l mulțumi pe celălalt, cu negarea, și lipsa de contact cu propriile tale nevoi.

Să avem grijă de copiii noștri!

Psiholog clinician și psihoterapeut Domnica Petrovai

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.