Jurnal de părinte: Cine și cum vorbim cu copilul despre sexualitate? Mama sau tata?
Când copilul este preșcolar întrebările lui sunt legate de diferențe de gen și vorbim cu ei despre faptul ca fetele și băieții au și părți ale corpului diferite, penis și vulvă, fără „cocoșel” sau „păsărică” pentru că transmitem mesajul că este ceva rușinos, de care ne ferim.
Articol editat de cristina.rusu, 18 ianuarie 2017, 06:00 / actualizat: 23 ianuarie 2017, 12:03
Sau descoperirea copilului ca se auto-stimulează, este esențial să nu îl pedepsim, să îl face să simtă că ceva este în neregulă cu el. Sau întrebările despre cum se fac copiii?
Apoi au nevoie să știe despre corpul lor, schimbările hormonale și schimbările în dezvoltare în perioada adolescenței. Cu cât suntem mai deschiși și vorbim onest, pe înțelesul lor cu atât ei se simt mai în siguranță și învață acceptarea de sine.
Important este să nu provocăm noi „discuțiile”, ci să ne folosim de orice conjunctură să îi ascultăm și să le vorbim despre ce este valoros. De exemplu, părinții subestimează expunerea copiilor la conținut pornografic.
Studiile însă ne arată că după 10-11 ani, între 45% și 99% dintre copii, sunt expuși la imagini, cuvinte pornografice. Aceste imagini și mesaje le deformează imaginea despre sexualitate și menține stereotipurile, asocierea sexualității cu penetrarea și contactul sexual, fără relație, fără consimțământ, fără mesaje sănătoase despre feminitatea și masculinitatea sexuală.
Pentru unii copii, expunerea înseamnă și reacții de dezgust și frică față de sexualitate.
Copilul are nevoie să perceapă sexualitatea ca pe ceva plăcut care îi dă siguranță și sexualitate, unde este vulnerabil, dar protejat de partener, o atitudine bazată pe relația cu partenerul, nu una bazată pe performanță sexuală.
Sexualitatea văzută ca „performanță’ și „tehnici sexuale” duce la anxietate de performanță și convingeri nesănătoase, bărbatul „mereu gata de sex”, „femeia sexy și dornică”.
La vârsta adolescenței importate sunt relațiile, relațiile romantice, de cine se îndrăgostește, cum își exprimă dragostea și afecțiunea, ce înseamnă pentru el/ pentru ea a face curte? Știu să spun ce vreau direct în cuvinte? Pun limite? Este vârsta cea mai valoroasă când copilul învață despre ce înseamnă o relație sănătoasă de iubire.
Studiile spun că mai frecvent vorbește mama, și cu fata și cu băiatul. Însă ce are nevoie copilul, fată sau băiat este să vorbească amândoi, nu să rămână o discuție pe care „numai cu mama o pot avea” pentru că menținem stereotipurile, prejudecățile.
Dacă unei fete îi este rușine să vorbească cu tatăl ei despre sexualitate? Despre afecțiunea ei pentru un băiat sau despre corpul ei, despre menstruație atunci cum se va simți ea confortabil cu corpul ei pe deplin și va avea o relație deschisă cu viitorul ei partener? Să nu uităm că relația cu părintele este primul model de relație.
Nu ne dorim o relație distantă cu el. Ci una bazată pe apropiere, intimitate, căldură și afecțiune.
Și băiatul are nevoie de implicarea mamei și a tatălui, de la tată și mentorii lui masculini va învăța masculinitatea, nu de la mamă. Este jenant pentru el ca toate discuțiile să fie cu mama, ca ea să fie prea intruzivă în viața lui intimă.
Cu tatăl poate vorbi despre autostimulare, despre nevoile lui sexuale, despre relația lui cu fetele. Așa cum fata învață ce este feminitatea de la mamă, așa și băiatul învață masculinitatea de la tată. Și o sexualitate sănătoasă!
Să avem grijă de copiii noștri!
Psiholog Domnica Petrovai
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.