La proteste. Bilanț după o săptămână
Greu de crezut că, după ce a rânjit indecent de pe băncuțe și coșuri de gunoi în vremea primarului Funar, tricolorul poate să provoace atât de multă bucurie în centrul Clujului.
Și totuși, protestele stârnite de adoptarea în miez de noapte și de iarnă a unei ordonanțe de urgență ce dezincriminează abuzul în serviciu au stârnit un nou și neașteptat sentiment de mândrie națională în rândurile clujenilor.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 6 februarie 2017, 22:06 / actualizat: 10 februarie 2017, 12:15
Mai întâi codindu-se, pe înfundate, apoi în gura mare cu un entuziasm contagios, oamenii au început să spună: ”ce faină țară avem” și ”mândru că sunt român”.
Protestele au pornit în noaptea de marți 31 ianuarie și au atins punctul culminant, cel puțin deocamdată, duminică seara când în centrul Clujului s-au adunat 50.000 de oameni.
Toți cei care au participat măcar la o seară de proteste nu contenesc să laude atmosfera prietenoasă și politețea de care dau dovadă participanții.
Sunt oameni de toate categoriile și din toate păturile sociale. Cei mai activi, tinerii, studenți, veniți în grupuri mari. Îi recunoști de departe datorită aerului de cutezanță pe care-l afișează. Sunt încrezători în șansa lor și în dreptul de a-și spune părerea. Vorbesc tare, râd mult, au cele mai creative pancarte. Mulți își aduc și câinii la manifestații, mai ales de când au fost acuzați de ”adversari” că sunt plătiți dacă vin cu animalele de companie la proteste.
La fel de numeroase, familiile cu copii mici. Îi aduc în marsupii sau cărucioare, scot periodic din bagaje suzete, biberoane, sticluțe cu mâncare și covrigi. Își apără drâz dreptul de a veni cu cei mici la proteste și sunt în stare să se certe cu oricine pentru asta. Mai ales cu părinții lor rămași acasă să-i critice și să tremure pentru siguranța nepoților.
Sunt oamenii de vârstă mijlocie, veniți în grupuri mai mici, dar care stau retrași și se uită oarecum sfioși la ce se întâmplă. Le e un pic jenă să strige și să sară cu restul mulțimii și nu le vine să creadă că ce trăiesc e adevărat.
Preferații mei sunt însă oamenii în vârstă. Vin de regulă în perechi, un el și o ea, eleganți, cu ochelari cu rame aurite, mergând agale braț la braț și zâmbind mulțumiți. Și sunt din ce în ce mai numeroși. Dornici să vorbescă, să întrebe, să afle. Să-și spună părerea, dar fără atitudinea doctă ”știm noi mai bine, că le-am trăit deja pe toate”.
Desigur, nu lipsesc personajele excentrice: dacul liber venit cu steagul lui Decebal, oierul ce-și târâie pe trotuar cojocul lung și mițos, hipsteri îmbrăcați fistichiu, care țin musai să traverseze mulțimea pe bicicletă sau trotinetă.
După șapte zile, oamenii se recunosc, își zâmbesc, intră în vorbă. Grupurile interacționează. ”Și, ce-au mai spus?” ”Au anunțat ceva?” ”Să nu creadă că ne păcălesc.”
Așteptare. Încredere. Speranță. Scepticism. Nerăbdare. Lehamite. Patriotism. Duioșie. Umor și ironie în doze uriașe, revigorante.
Pe toate le găsești în piață.
Doina Borgovan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
