Jurnal de părinte: Narcisismul și nevoia părinților de a avea copii „speciali”
Îndreptățirea și narcisismul unui părinte înseamnă pentru copil o experiență abuzivă și extrem de dureroasă. Părintele care are nevoie pentru a-și umple propriul lui gol emoțional de un copil „special” și „deosebit”.
Articol editat de cristina.rusu, 15 martie 2017, 08:45
Îi observi pe părinți cum se laudă cu performanțele copilului lor, cum pun presiune pe ei să exceleze. Furioși dacă copilul nu este „perfect.” „Doar 10-le este permis.”
Cum recunoști narcisismul partenerului tău?
Este mereu preocupat de cum se simte, ce vrea și nevoile lui, fără să fie atent și capabil de empatie față de copil sau față de tine. Nu își asumă când a greșit sau te-a rănit, mereu ceilalți sunt de vină.
Devine critic cu copilul și îl respinge dacă nu răspunde nevoilor lui sau se folosește de el pentru propria lui imagine și statut.
Sunt un părinte bun dacă copilul meu este special și excelează, cu notele, performanțele. Copilul răspunde nevoilor lui de validare.
Se înfurie atunci când tu sau copilul are alte nevoi, diferite de ale sale. Pentru o persoană narcisică, „iubirea de sine” are conotații speciale, el sau ea se simte „unic”, egocentrismul este nemăsurat.
Lipsa de empatie și marea lui sensibilitate față de atenție și respingere este unul din semnele care ar fi bine să îți de-a de gândit, la fel și teama lui de rușine sau vină.
Rușinea este o trăire adâncă și dureroasă pentru un părinte narcisic.
Părintele narcisic are o mare nevoie de statut sau poziție socială, cu o mare nevoie de validare, admirație și atenție.
Se simte ușor rănit, sensibil la feedback negativ, pe care îl percepe ca și „critică”, incapabil să facă față discuțiilor dificile, de care fuge și pe care le evită sau devine agresiv/ă și autoritar/ă. Cu o mare greutate de a-și cere cu adevărat iertare.
Cu greu vei auzi sau vei vedea că își asumă ceea ce a făcut. Discuțiile grele sfârșesc prin a-ți spune cât de rănit/ă se simte el sau ea. Este tot despre el sau ea. Incapabil să asculte, să simtă cum te simți tu, să fie empatic, să își asume responsabilitatea (un cuvânt pe care îl detestă, pentru că nu suportă să simtă „vina”) a ceea ce face și ce te rănește.
Care sunt consecințele asupra copilului?
În primul rând, îndreptățirea sau narcisismul unui părinte este o formă de abuz emoțional.
Copilul se va simți nesigur, neîncrezător, nu va învăța empatia și generozitatea. Îi va fi frică și teamă în relații, și îi va fi frică să nu fie respins și abandonat.
Cel mai probabil și el are șanse mari să repete istoria părintelui și să învețe că i se cuvine și că el merită un tratament special, așa cum i-a spus părintele. Fără o identitate a lui și cu o mare nevoie de validare si atenție. Copii care învață că valoarea lor este condiționată de succes, bani, poziție socială sau rezultate excepționale.
Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
