Satele lui Potemkin sau afară-i vopsit gardul…
O poveste din categoria fake news spune ca în 1787, când Ecaterina cea Mare a călătorit în Crimeea pentru a vizita noile teritorii ruseşti cucerite de la Imperiul Otoman, favoritul ei, prinţul Potemkin, a ordonat ca pe traseul împărătesei să fie plasate decoruri de teatru, mutate pe măsură ce se deplasa şi ea, pentru a o face să creadă că ţara ar fi mai populată decât în realitate.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 aprilie 2017, 12:54
Atunci s-a lansat sintagma “satele lui Potemkin”, soră bună cu româneasca “afară-i vopsit gardul”.
Se spune că în capitala Coreei de Nord, Phenian, există şiruri de blocuri în care nu locuieşte nimeni, dar unde, noaptea, se apring în camerele de la stradă lumini, comandate automat, ca să dea senzaţia de spaţiu locuit.
La noi, „prelucrarea” realităţilor pentru vizitele lui Ceauşescu a fost cât se poate de reală.
E foarte ciudată nevoia aceasta de autoamăgire, care ar putea fi înlocuită, pur şi simplu, prin crearea unor realităţi nevirtuale. Problema este că, pentru a realiza ceva concret, e nevoie de pricepere, muncă şi bani. Pentru a realiza doar butaforie propagandistică, ajung faţadele frumos zugrăvite şi luminate centralizat.
E de observat că nevoia de propagandă devine cu atât mai imperioasă cu cât regimul politic, firma, grupul sau individul care apelează la ea este mai impotent în confruntarea cu dificultăţile.
Un guvern care ridică nivelul de trai şi calitatea vieţii cetăţenilor n-are nevoie de propagandă, fiindcă realităţile pozitive vorbesc de la sine.
O firmă care oferă produse ori servicii necesare, de bună calitate şi accesibile ca preţ va apela doar la marketingul curent, de lansare şi întreţinere a vizibilităţii.
Un grup sau un individ care interacţionează onest şi util cu semenii va fi apreciat prozitiv şi respectat de ceilalţi fără a trebui să-şi lustruiască imaginea prin serii de minciuni atent elaborate.
Dimpotrivă, când guvernul, firma sau indivizii au o prestaţie lamentabilă, vor încerca să-şi acopere incapacitatea prin propagandă.
Iar de aici se intră pe un alt teren, vecin cu minciuna, escrocheria şi chiar tâlhăria.
Spre ghinionul lor, însă, propagandiştii sunt limitaţi, în mod natural, de existenţa unor cetăţeni care mereu observă ba că regele e gol, ba că luminile se aprind după acelaşi tipar, ba că satele lui Potemkin sunt doar faţade frumos zugrăvite.
Moment în care începe prăbuşirea.
Dan Horea
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
