Radu Mihăileanu: Lumea traversează o criză pentru că se teme să iubească

Radu Mihăileanu (1958) este un regizor și scenarist francez născut în București, de etnie evreiască. fuge din România în 1980 și se stabilește mai întîi în Israel, apoi în Franța, unde a absolvit Institutul de Cinematografie din Paris.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 iunie 2017, 06:00

Filmul său ”Trăiește!” (Va, vis et deviens) a fost distins în 2006 cu Premiul Cesar pentru cel mai bun scenariu original.
Primul său film în limba engleză, ”Povestea iubirii” a avut premiera mondială luni seara, în Piața Unirii din Cluj, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania.

Reporter: Întâmplarea face că am citit cartea ”Istoria iubirii” de Nicole Krauss și chiar de la primele pagini am avut această impresie: ce carte cinematografică! Mă gândeam cum ar arăta ea pe marele ecran, iar dumneavoastră ați ecranizat-o. Cum a fost întâlnirea cu Nicole Krauss și cu această carte?

Radu Mihăileanu: Eu cartea am citit-o în 2006 când a apărut în Franța și am fost zguduit, ca și dumneavoastră, nu doar de factura ei cinematografică, ci mai ales de intensitatea sentimentelor. De complexitatea personajelor, de această paralelă între o generație de bătrânei și generația tânără de azi.
Te întrebi care dragoste e mai ușoară sau mai complicată și ne dăm seama că amândouă au obstacole, amândouă sunt complicate. Dar ce aveau ele frumos încă din carte era o forță de a iubi și de a fi iubit.
Astăzi trăim o criză a dragostei. Din toate punctele de vedere. Iar criza atinge în egală măsură toate generațiile.
Prin acest film am vrut să spun omenirii: credeți, nu vă dați bătuți, credeți că dragostea trebuie să supraviețuiască în timpurile noastre moderne.

Reporter: Sunteți un cineast care își asumă riscuri. Și este un risc să vorbești despre iubire în 2017 mai ales că și un personaj al filmului spune că iubirea nu este un simplu like pe Facebook.

Radu Mihăileanu: E un mic risc de a da o impresie că sunt un pic clasic, un pic romantic într-o epocă care e mult prea cinică. Dar tocmai de asta am făcut filmul, ca să spun lumii că e timpul să redevenim romantici, să ne îndepărtăm de această răceală și de această frică mai ales. Tot globul pământesc este paralizat de o frică în toate domeniile. Această criză a dragostei, cum o numesc eu, ne atinge peste tot, inclusiv la nivel economic.
Vedem această criză a imigranților. Nu mai avem capacitatea de a trata niște imigranți ca oameni și de a încerca să înțelegem tragedia fiecăruia. Îi tratăm ca pe o masă de oameni. Ne e frică de ei, de parcă ar fi niște tătari care vin să ne jefuiască și să ne omoare. Confundăm imigranți cu teroriști. Asta e o incapacitate de a iubi. Nu vrem să suferim, nu ne mai angajăm în nimic. Sau ne ascundem în spatele unui ecran.
Bineînțeles că acest subiect, al iubirii, poate părea depășit, dar eu am calea mea de la care nu mă abat, spun ce vreau să spun. Sper ca la sfârșitul filmului oamenii să spună: ”oau! Ce frumos e să iubești! Ce frumos e să fii iubit!”

Reporter: Personal am identificat trei elemente fundamentale în filmul ”Povestea iubirii”: iubirea, firește, cartea și figura paternă. Am intuit bine?

Radu Mihăileanu: Da, da, da, sunt toate temele, mai ales iubirea ca un virus care se transmite efectiv de la o generație la alta și care poate învinge timpul, pentru că începe în Polonia în anii 30-40 și contaminează o puștoaică de 16 ani care n-a cunoscut pe nimeni din Polonia și nu cunoaște direct pe nimeni care a trăit povestea inițială.
Și aici apare a doua metaforă pe care ați găsit-o care e cultura, cartea cuvântul. Forța cuvântului, a culturii, a educației e o forță de dragoste. Se transmite dragostea pentru cultură tot de la o generație la alta, gândirea, libertatea gândirii.
Filmul vorbește despre acest virus misterios care se transmite de la o generație la alta, pleacă din Europa, trece prin America de Sud pentru a ajunge în mod miraculos la niște părinți din New York, iar aceștia transmit, fără să-și dea seama, virusul copiilor lor.
Și aici ne confruntăm cu o criză: nu mai există o transmitere ușoară, firească, între generații. S-au rupt niște legături și între oameni de aceeași generație și mai ales între generații.

Reporter: La proiecția de luni seară, din Piața Unirii a fost o atmosferă magică. Dumneavoastră cum ați trăit premiera filmului ”Povestea iubirii”?

Radu Mihăileanu: Extraodinar! Am făcut 1000 de poze pe care le-am trimis copiilor și prietenilor. 2.600 de oameni sau și mai mult și să le simt vibrația, emoția, într-o piață în mijlocul orașului, cu mașini care trec împrejur dar care nu le distrag atenția, unde se vedea cerul, se vedeau clădirile împrejur și în mijlocul orașului … dragostea!
O poveste de dragoste și oameni care vibrau, râdeau. La sfârșit a venit un bărbat la mine și mi-a spus ”îmi cer scuze, sunt bărbat dar plâng”…

Filmul ”Povestea iubirii” va rula miercuri seară, 7 iunie, în satul clujean Dâncu, lângă Aghireș, acolo unde a fost filmat parțial. Accesul la proiecție este gratuit, dar transportul de la Cluj se asigură contra cost.

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.