Dor de Domnul Trandafir
1. Într-o şcoală clujeană cu pretenţii (deşi posesoare a unui număr remarcabil de derbedei), o dirigintă îşi “sacrifică” unul dintre elevi – meritoriu dar neastâmpărat – pentru a-l da ca exemplu de adolescent violent. Totul la ora de dirigenţie, când invitat era un sectorist (poliţist de proximitate, cum îi zice acum).
Articol editat de cristina.rusu, 20 iunie 2017, 14:39
Doldora de simţ civic, poliţistul simte apoi nevoia să-l cheme pe elevul cu pricina la Secţie, pentru a-i da un avertisment scris. Fireşte, băiatului i-a pierit o bună parte din respectul pentru profesori şi “organe”, cu atât mai mult cu cât derbedeii cei adevăraţi, aflând ce se petrecuse, şi-au înteţit agresivitatea, fără ca vreunul să fie “deranjat” de profesori şi cu atât mai puţin de Poliţie. Cadrele didactice îşi cunosc limitele. Una e să te legi de un copil cât de cât educat şi alta de progenitura unuia care râgâie, în maieu, la geamul camerei din care răzbate maneaua. Victimă colaterală? Elevul care mai credea în echitate şi reguli.
2. Într-o şcoală de cartier, un “jmeker” îşi terorizează colegii. Părinţii unuia dintre ei intervin energic iar diriginta este obligată să facă ceva. Soluţia aleasă de strălucita pedagogă? Îl aduce în Cancelarie pe cel reclamat şi-l forţează să-i ceară iertare în genunchi celui agresat! Fireşte, derbedeului i se încrâncenează complexele şi frustrările, iar la ieşire jură răzbunare – cu ajutorul găştii – împotriva celui ai cărui părinţi îl reclamaseră. Victimă colaterală? Elevul normal.
3. Într-o altă şcoală de cartier, o profesoară se frământă. Să mai rămână ori să se transfere la ţară? Este diriginta unei clase a VIII-a în care predomină copii din familii decăzute, iar câţiva dintre ei o ameninţaseră că ori îi “trece” fără condiţii şi îi lasă să se comporte cum au ei chef ori, într-o seară, pe drumul ei spre casă, e posibil s-o lovească o cărămidă în cap, dacă nu cumva un grup de “băjeţi” stătuţi o vor folosi pe post de femeie gonflabilă. Căutase sprijin la şefii ei şi la Poliţie, dar răspunsurile primite fuseseră dezamăgitoare.
Sunt 3 cazuri deloc rare prin şcolile noastre, fiindcă reglementările “umaniste” în vigoare permit dezvoltarea celor mai antisociale defecte ale omului. Se porneşte de la teoria că orice copil e un depozit (doar) de calităţi şi ajunge să nu-l obligi la nimic pentru ca din el să tâşnească geniul sociofil.
Pedepsele îngăduite sunt ridicole pentru un golan care ştie doar de frica băţului, dar umilesc dramatic copilul bine educat de acasă. Cam aceeaşi situaţie ca la puşcărie, unde un om trăit în civilizaţie se simte cumplit, pe când unuia de la şatră îi pare ca la Saint Tropez.
Excesul de îngăduinţă – ca şi excesul de duritate – în relaţia cu copilul sunt catastrofale.
Dăscălia cere vocaţie, deci ca să predai la gimnaziu şi la liceu nu ajunge să cunoşti materia. Se cere pedagogie, magnifica ştiinţă-artă a relaţionării cu omul în devenire.
Societatea românească e aproape distrusă nu atât din cauza haosului legislativ, economic şi politic, cât a lipsei de reguli clare şi fără pardon, bazate pe bun simţ şi echitate.
Om fi noi o generaţie compromisă – de noi înşine şi de alţii – dar asta nu ne îndreptăţeşte să-i deformăm pe cei care ne succed. Nu e permis să tăiem o pădure doar pentru că unora dintre noi le-ar uşura – o vreme – viaţa. Nu e permis să poluăm arealuri întinse doar pentru a ne fi nouă – o vreme – mai comod.
Dar, mai presus de toate, nu e permis să subordonăm educaţia generaţiilor aflate în formare altor scopuri decât binele lor.
Expresia “Apres moi le deluge” ar trebui interzisă sub ameninţarea celor mai grele pedepse. Da, fiindcă ăsta e mersul natural al vieţii unei specii cu viitor. Maturii au ca principală preocupare creşterea celor tineri. Repet, însă, totul făcut cu judecată şi în favoarea celor ce vin din urmă.
Deocamdată ne jucăm de-a Dumnezeii care pot opri timpul, dar când copiii de azi vor deveni nişte adulţi de teapa noastră şi ne vor trata cu nesimţire şi răutate, iar plăcerile după care alergăm în prezent vor ajuta cât frecţia la piciorul de lemn, ne-om aduce aminte că dezastrul a început în şcoli.
Dan Horea
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
