„Dacă ai fi în locul lor, şi tu ai face la fel”!

Este fraza care conţine esenţa răului ce ne macină societatea şi economia.

Articol editat de cristina.rusu, 14 iulie 2017, 08:33

Parveniţii nu pot concepe că succesul nemeritat poate provoca şi altceva decât invidie. Revolta sinceră, indignarea, principiile sunt noţiuni ce-i lasă perplecşi. Din păcate, nu doar pe ei.

Luaţi, la întâmplare, grupuri de români şi chestionaţi-i cum ar proceda dacă ar ajunge în poziţii cu potenţial de îmbogăţire ilicită dar rapidă.
Faceţi apoi o analiză, chiar şi superficială, a răspunsurilor, şi veţi constata că majoritatea ar profita de ocazie fără pic de jenă.

Ticălosul propăşit nu le provoacă scârbă şi nevoia de acţiune justiţiară, ci dorinţa de a-l ajunge din urmă. Onestitatea competentă e considerată prostie, slăbiciune. Jmekerul „dă succes” este admirat, de la vârful şi pân’ la poalele naţiei, fie el politruc sau bişniţar, obligatoriu fudul.

O masă amorfă de cetăţeni aşteaptă să-i fie asigurată supravieţuirea de către guvern, în vreme ce o minoritate, inferioară civic, intelectual şi profesional, dar net superioară la capitolul tupeu, se îmbogăteşte exponenţial pe seama avutului public.

Mult hulitul comunism a creat o infrastructură economică de slabă calitate dar funcţională, iar mult lăudatul capitalism postdecembrist s-a dovedit a fi doar o consacrare a sistemului mafiot. Privatizări gen Petrom, Romtelecom, E-on, Electrica, BCR, lichidarea unor firme ca Tractorul, Clujana, Feleacul, anularea industriei hârtiei, de mobilă şi confecţii-textile, distrugerea pădurilor, a agriculturii şi a industriei alimentare, toate acestea au dat roadele aşteptate.

Suntem în izmene la capitolul posibilităţi de supravieţuire, am devenit o sursă de materii prime ieftine şi forţă de muncă brută, piaţă de desfacere a rebuturilor occidentale şi ne-am îndatorat pe câteva generaţii la cămătarii Apusului.
Pe scurt, suntem – iarăşi! – la cheremul străinătăţii.

Ne lăsăm conduşi de veritabili bandiţi, pe care-i invidiem în loc să-i trimitem la ocnă, acceptăm legi şi practici administrative aberante sau de-a dreptul criminale, ne detestăm valorile şi le hăituim („moarte intelectualilor” n-a fost o strigătură întâmplătoare), dăm randament numai sub conducere străină, ne batjocorim semenii, tradiţiile şi avutul.

Ni se pare că e mai bine să putem lătra liber la Lună şi să plecăm, tot liber, ca slugi în străinătate, decât să fim proprii noştri stăpâni şi să muncim aici, pentru noi, mai bine decât o facem peste hotare.

Din nefericire, acestea sunt probleme vechi, regăsite încă din scrierile cronicarilor. Spre deosebire, însă, de acele vremuri, Stambulurile de astăzi au mulţi padişahi, fiecare cu burdihanul nesătul, iar voievozi eroi în bătălie, isteţi la masa negocierilor şi buni administratori ai treburilor publice găsim doar în filmele lui Sergiu Nicolaescu.

De fapt, chiar dacă ar apărea un asemenea personaj, l-am trăda iute. Preferăm ticăloşia, fiindcă e la îndemână şi nu ne complexează.

Mulţi ar face ca Petru Groza, Ceauşescu, Iliescu sau Băsescu, dar extrem de puţini ca Ştefan cel Mare, Cuza sau Carol I.

Dan Horea

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal