Animal de companie: Oare chiar sunt căţeii încăpăţânaţi?

Salut şi bine v-am găsit la rubrica care ia în serios toate animalele de companie dar şi pe cei care au grijă de acestea!

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 20 iulie 2017, 06:00

Câţi dintre voi, cei care aţi interacţionat cu câini, aţi trecut printr-o situaţie în urma căreia să vă descrieţi câinele ca şi încăpăţânat?! În astfel de situaţii, cel mai probabil, vă gândiţi că: ştie ce trebuie să facă, doar că nu vrea sau poate să o facă, doar că nu are chef să mă asculte.

Adevărul este că deşi câinii pot simţi dragoste, bucurie sau frică, încăpăţânarea nu face parte din repertoriul lor, fiind mai degrabă un mod de a descrie unii oameni. Una dintre problemele pe care o aduce această etichetare de câine încăpăţânat este că acolo se şi opreşte, cu alte cuvinte este considerată ca un capăt de drum. Oamenii, încetul cu încetul, ajung să se  împace cu ideea că au un câine încăpăţânat, care nu-i ascultă şi pe care nu se pot baza, ceea ce poate duce la o relaţie om-câine fără prea multe evenimente reuşite împreună. Pentru a evita sau a trece peste acest impediment, am încercat să descriu mai jos ce se întâmplă de fapt când câinii nu ne ascultă şi cum putem să ne educăm mai bine aceşti prieteni speciali.

Eu văd această problemă din două unghiuri, cel al comunicării şi cel al motivaţiei. Este foarte uşor să uităm sau să trecem cu vederea faptul că noi comunicăm într-o mică măsură prin limbă, adică verbal (cuvinte, tonalitate şi inflexiuni) şi mult mai mult vizual cu ajutorul gesturilor, expresiilor faciale şi a limbajului corporal.

Câinii însă comunică diferit faţă de noi, iar dacă ne gândim puţin la tot ce se întâmplă de ex. într-un parc de câini: toate sunetele de la alţi câini, oameni, maşini plus toţi stimulii din jur (mirosuri, texturi, mingi care zboară) e fantastic cât de inteligenţi trebuie să fie câinii să ajungă să înţeleagă exact ce vrem de la ei. Aşa că, dacă aceştia nu răspund la chemarea noastră, poate că nu aud ce le zicem, sau nu înţeleg exact ce ne dorim de la ei în acel moment.

Al doilea mod în care putem să privim „încăpăţânarea” este ca şi lipsa motivaţiei din partea câinelui. Să luăm din nou exemplul parcului de câini, unde ne ducem prietenul la joacă şi la socializare, iar când a venit momentul să plecăm acasă îl chemăm la noi şi acesta nu vine. Se uită la noi când îl chemăm, semn că cel mai probabil ne-a auzit dar continuă să se joace şi să ne ignore. Da, ştiu, cu toţii am trecut prin asta. Dar vreau să vă asigur că nu este vorba de încăpăţânare şi există moduri prin care puteţi evita această frustrare iar căţelul să fie bucuros să vină când este chemat.

Pentru a avea un câine mai ascultător, trebuie mai întâi să înţelegem de ce în ex. de mai sus acesta nu vine când este chemat. În primul rând, poate nu a fost dresat corespunzător. Chiar dacă el răspunde la chemare în casă sau în curte, când este afară cu alţi câini sau în prezenţa altor stimuli interesanţi nu vine la noi pentru că pur şi simplu îi face mai mare plăcere să se joace.

Pentru a evita această problemă este nevoie de exerciţii de dresaj şi în prezenţa stimulilor puternici. Şi noi învăţăm prima dată să conducem maşina în poligon, unde nu este trafic şi doar pe urmă încetul cu încetul suntem expuşi traficului din oraş unde nevoia noastră de concentrare este mai mare. Casa şi curtea este poligonul pentru căţel iar parcul de joacă este ca traficul la orele de vârf. Vorba repetarea este mama învăţăturii se aplică perfect şi în cazul câinilor, cu adăugarea, repetarea în cât mai multe contexte diferite.

Un alt aspect de luat în calcul, este motivaţia câinelui.

De ce să vină el la noi şi să renunţe la jocul cu prietenii lui?! Pentru a-l ajuta, trebuie să lucrăm la motivaţia acestuia. Adică să-l învăţăm şi să-l obişnuim că dacă vine la noi când este chemat primeşte cea mai bună şi mai delicioasă bucăţică de mâncare pe care el şi-o poate imagina. Această recompensă specială, care poate să fie în funcţie de fiecare câine: caşcaval, ficat fiert, biscuiţi speciali etc, o primeşte doar când vine la chemare iar în rest el nu are acces la ea. În acest mod, ne asigurăm că această recompensă devine extrem de valoroasă pt câine, chiar mai specială decât jocul cu alţi câini şi că nu vrea să rateze nici o oportunitate pentru a o gusta, cu alte cuvinte abia aşteaptă să fie chemat.

Educaţia câinilor, este un proces continuu, care nu se limitează doar la câteva ore de dresaj când căţelul este tânăr. E bine să ne cunoaştem patrupedul: ce-i place să mănânce, care este jucăria preferată şi pe urmă să ne folosim de aceste informaţii pentru a avea o relaţie frumoasă şi sănătoasă.

Atât pentru azi, sper să vă ajute aceste sfaturi iar până data viitoare noi vă aşteptăm pe www.radiocluj.ro la rubrica Animal de companie cu sugestii sau vă răspundem la întrebări. Vă salut!

Vlad Vancia/Carina Matei

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.