[AUDIO] Melcovici, David Bowie și O zi din viața Deliei
Intră în librărie, face ochii mari și exclamă: Uaaau! E foarte frumos aici!
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 3 august 2017, 06:00 / actualizat: 3 august 2017, 8:59
Apoi mă vede, facem cunoștință și mă întreabă: O să mă filmați? Îi răspund că o înregistrez doar, îi arăt reportofonul și îmi spune că e obișnuită cu microfonul, pentru că a cântat la microfon; mi-l ia din mână, se prinde repede care e șmecheria cu înregistrarea, trebuie să apeși pe butoanele off-on.
Delia a terminat clasa a treia și îmi spune că materiile ei preferate sunt româna și matematica. De fapt, toate materiile îi plac, e frumos la școală, zice ea. Dar e frumos și printre cărți.
Am fost la Târgul de carte Gaudeamus. Am văzut multe cărți acolo și mulți oameni care cumpără cărți și sunt fericiți. Le cumpără, le citesc și li se pare minunat.
Are numai 9 ani, ceea ce o face să fie numită ”cea mai tânără autoare a editurii Humanitas”. Titlu pe care și-l merită din plin: este o fetiță veselă, plină de energie, care face desene foarte frumoase și este fascinată de lumea poveștilor. ”Meseriile” imaginate de ea, cea de călător sau cea de cititor mi s-ar potrivi și mie. Cu ocazia turneului pe care l-a făcut în mai multe orașe din țară ca să își lanseze cartea pe care a ilustrat-o, Delia a ajuns și la Cluj, oraș pe care l-a văzut pentru prima oară. Poate va mai veni și la concertul lui Sting din octombrie, din moment ce a profitat de vizita ei în oraș ca să-i vadă live pe scenă pe cei de la Depeche Mode. Delia e pasionată și de muzică, este fan declarat al lui David Bowie!
Cât despre carte, O zi din viața Deliei este un volum în paginile căruia am descoperit o fetiță deosebit de talentată. Se poartă exact ca orice copil de vârsta ei, merge la școală, se bucură de vacanță și profită de timpul liber citind și desenând.
Chiar dacă îmi spune că nu a luat niciodată lecții de desen, dă viață pe hârtie, cu foarte multă migală, unor lucruri din universul ei familial (tatăl, mama, sora mai mică, Luiza, camera în care locuiește, jucăriile care o înconjoară), dar și unor personaje imaginare și locuri pe care le-a vizitat.
Una dintre ilustrații îmi atrage în mod deosebit atenția. Este un aparat telefonic din copilăria mea și cum sunt aproape sigură că nu există o asemenea relicvă a tehnologiei în casa părinților sau la alți prieteni de vârsta ei, o întreb unde a văzut telefonul respectiv. Mă surprinde răspunsul Deliei, dar deopotrivă pronunția ei impecabilă:
L-am văzut la muzeu și mi-a plăcut foarte mult. M-am întrebat atunci oare de ce nu mai sunt și acum telefoane așa de interesante. Trebuia să învârți discul până la un număr, după aceea să-l lași, și tot așa până formai numărul. Eu la un muzeu din Olanda l-am văzut. Acolo am vizitat muzeele din trei orașe: Ruks Museum, Van Gogh Museum, Stedelijk Museum din Amsterdam; la Rotterdam am fost la Kunsthal, la Boijmans van Beuningen și în Haga la Muzeul Mauritshuis.
Vizitele prin galeriile de artă olandeze au însemnat pentru Delia și întâlnirea cu un pictor ”genial”, cum îl consideră ea. I-au plăcut așa de mult pânzele lui Vermeer că s-a dus până în orașul lui natal și a făcut o reproducere după lucrarea Vedere din Delft, pe care o puteți admira și voi în carte. Îmi mărturisește că acum este în ”etapa” Van Gogh, lucrează la niște reproduceri după tablourile lui.
Cu o naturalețe dezarmantă, copilul zglobiu și dezghețat din fața mea îmi mai povestește despre scriitorii pe care îi cunoaște personal (Florin Bican, Ioana Nicolaie, Ciprian Măceșaru, T.O.Bobe, Adina Popescu, Gheorghe Florescu), aflu cum a pictat cu o seară înainte ghipsul traducătoarei clujene Gabriela Lungu (îmi place să cred că piciorul domniei sale s-a mai înveselit puțin în compania furnicilor desenate de Delia), dar și despre ocupațiile ei obișnuite din vacanță: citește aventurile din Mary Poppins, îi spune povești Luizei, ascultă muzică și desenează.
Nu pot rata ocazia să o trag de limbă despre personajul meu favorit din O zi din viața Deliei și o întreb cine este, de fapt, Melcovici, cel care este prezent în toate desenele ei și fiecare apariție a lui te face să zâmbești. Trage aer în piept și mă lămurește dintr-o suflare:
Melcovici este prietenul meu imaginar și este semnătura mea. Are 112 ani, este rârâit, știe două limbi moarte și șapte vii. S-a născut la Constanța, în orașul lui Ovidiu și este foarte înțelept. Îl cheamă Helix S. Melcovici, cu S de la Socrate, dar eu îi spun simplu, Melcovici, și el nu se supără, căci suntem prieteni vechi. După ce a terminat facultatea cu 10 pe linie, s-a dus să viziteze lumea. Până a ajuns la mine acasă, eu i-am oferit găzduire și am devenit prieteni. Un singur lucru nu înțeleg, îmi spune Delia conspirativ, el este tot timpul cu mine, însă părinții mei nu-l văd niciodată pe Melcovici.
Zâmbesc, închid microfonul (on-off!) și revin în lumea oamenilor mari, uneori incapabili să vadă lucruri vizibile doar pentru ochii inocenți ai copilăriei.
Anca Mureșan Bota
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
