Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului: trei prozatoare clujene

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului: trei prozatoare clujene

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 8 septembrie 2017, 06:00

Astăzi vă prezint trei cărţi şi trei autori. Sunt oameni care se înscriu în lista scriitorilor clujeni, cei ce s-au născut sau sunt stabiliţi în Cluj, care profesează, care au creat şi creează în oraşul nostru.

Un singur cer deasupra lor, este romanul despre transformările petrecute în România de la începuturile obsedantului deceniu comunist până după revoluţia din 1989, în care micile istorii ale unor oameni aflaţi de partea puterii comuniste sau împotriva ei sunt înglobate şi dau contur istoriei mari. Luptători în munţi, deportaţi, deţinuţi politici, opozanţi, revoluţionari, dar şi lideri ai Securităţii, preşedinţi de stat – victime şi opresori -, cu toţii trăiesc sub același cer, între 1945 și 1991, limitele cronologice ale frescei epice la care autoarea a lucrat un deceniu.

Asta găsim în cartea Ruxandrei Cesereanu, primul roman ancorat total în realitate al autoarei, care ne-a obișnuit cu un stil ludic, atins de fantastic, așa cum au fost Nașterea dorințelor lichide sau Angelus, de exemplu. Acesta este impropriu spus un roman, fiindcă singurul lucru care leagă personajele este faptul că toți trăiesc în comunism și toți se descurcă cum pot. Cartea începe cu o mică poveste, în care Diavolul și Dumnezeu fac o înțelegere ca timp de 50 de ani primul să aibă control total asupra unei bucăți din lume, putând astfel să își reumple Iadul, golit de Mântuitor. Răul îi cuprinde pe toți, buni sau răi, de unde și sintagma-metaforă: un singur cer deasupra lor.
E ironic, fiindcă ne gândim la cer, mitic vorbind, ca la tărâmul lui Dumnezeu, al binelui, de unde și paradoxul care adâncește răul.

Ruxandra Cesereanu a lucrat zece ani la această carte și a strâns multe povești, unele pornind de la fapte reale și adaptate de scriitoare. Nu e un roman-frescă, nici un roman-epopee, ci mai degrabă un roman-puzzle, cele 34 de capitole purtând fiecare un titlu-nume: Tinu, Maica Arsenia, Pantiuşa, Hambu ş.a.m.d., cum ar veni – nişte fişe personale, într-un dosar al istoriei recente. Autoarea folosește drept titlu al fiecărui capitol-povestire numele celui care, aflat sub cer, este luat și transformat în poveste. Sunt povești despre cei mai violenți torționari, despre victimele lor, despre copii care stau la coadă pentru mâncare, despre cei care au făcut parte din rezistența anticomunistă, despre oameni simpli care își duc amărâtele de vieți și speră la mai bine, despre securiști care au grijă să pună stavilă visurilor lor. O caracteristică de roman a volumului este faptul că povestirile lor se înlănțuiesc cronologic. Se începe cu primii ani de comunism, sub domnia lui Dej, se trece prin Epoca de Aur, se ajunge la Decembrie 1989, apoi în primii ani de post-comunism, spre a se încheia cu o mică apocalipsă. Senzația pe care ți-o dă cartea este una foarte amestecată și schimbătoare.
Ruxandra Cesereanu propune o sinteză narativă cu vieți și morți controlate de o istorie colectivă violentă, asemănătoare lumii zugrăvite de Varlam Salamov în Povestiri din Kolima.

Do not cross, al patrulea roman al Dorei Pavel, scris la persoana întâi, sub forma unei confesiuni brutale, este un roman tulburător, vorbind dezinvolt despre sexualitate și alegerile misteroase ale trupului, despre dreptul de a fi diferit, într-o lume care îți survolează intimitatea clipă de clipă, o lume viciată în egală măsură de prohibiții morale și de setea de senzațional.

Îl are în centrul său pe tânărul de douăzeci și trei de ani Cezar Braia. Nu este o carte pentru pudici, dacă avem în vedere faptul că Cezar este vocea homosexualității, voce ce-și face loc și străbate întreg romanul într-un mod tulburător.
Și nu este o carte nici pentru cei comozi, obișnuiți să primească totul pe tavă – dimpotrivă, romanul te lovește în moalele capului, ridicând la fileu întrebări esențiale asupra construirii identității, asupra imoralității și a sexualității, a familiilor disfuncționale, a libertății, a captivității, a alienării, a mass mediei ahtiate după scandaluri și celebrități. Toate acestea expuse în cel mai natural mod, nici măcar o clipă nu te îndoiești de autenticitatea mărturisirilor sau a vieții tânărului.
Este un roman psihologic – se sondează, discret, în psihicul uman; narațiunea este la persoana I, iar naratorul (Cezar) a studiat la facultatea de psihologie, motiv pentru care rândurile pe care le scrie nu par false, întrucât un student la psihologie este capabil să-și folosească cunoștințele pentru a se descoperi pe sine.
Prin confesiunea ”forțată” de împrejurări, Cezar își analizează viața, în încercarea de a pune cap la cap traumele, de a-și construi identitatea – deși nu o declară fățiș – și de a-și motiva revolta, refuzul de a fi captiv într-o lume care este dominată de prejudecăți.

Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, apărut în 2011, este primul roman scris de Marta Petreu şi deopotrivă unul dintre cele mai bune romane româneşti postdecembriste.

Câmpia Armaghedonului apare în Apocalipsă şi reprezintă simbolic locul în care urmează să se desfăşoare bătălia dintre Dumnezeu şi armatele lui Antihrist. În romanul Martei Petreu, ea se construieşte într-o metaforă complexă, care porneşte de la sensul biblic – speculat într-un mod foarte „războinic”, foarte agresiv de secta Martorilor lui Iehova, la care se converteşte tatăl naratoarei – şi se extinde pentru a semnifica „războiul” cotidian pe care-l duc, ani la rând, părinţii săi, în dauna propriilor copii. Cartea, biografică şi cutremurătoare, are un personaj-narator, Tabita. Povestea pe care o spune ea e chiar a unei apocalipse domestice. Deşi e portretizată întreaga familie a naratoarei, personajul de prim-plan – puternic, fascinant şi terifiant – e mama naratoarei, Maria, o femeie frumoasă şi aprigă, neîmplinită în iubire şi în viaţă, care ajunge să-şi renege şi să-şi blesteme propriii copii. Este un personaj greu de uitat şi ocupă de fapt centrul romanului, umbrindu-le pe toate celelalte. O ţărancă din Câmpia Transilvaniei, dintr-o familie de ţărani înstăriți, frumoasă şi mândră, se căsătoreşte la 20 de ani cu un bărbat pe care nu-l iubeşte, pentru că alesul ei se însurase cu altă fată din sat. Tatăl o iubeşte însă, dar nu-i poate ierta toată viaţa faptul că iubirea nu-i este întoarsă, iar menajul lor va sta sub semnul răzbunării şi al frustrării. Însăşi convertirea lui la iehovişti i se pare naratoarei o formă de refugiu a tatălui său, de transferare a mâniei, a fustrării conjugale într-o formă de credinţă religioasă. Apocalipsa pe care tatăl său şi iehoviştii o tot anunţau se va împlini, realmente, pentru cel dintâi, căci el va avea parte de o moarte prematură şi violentă.

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului: trei prozatoare clujene

Romanul e scris mult mai târziu, după moartea mamei, ca un soi de confesiune eliberatoare, menită să exorcizeze demonii dinăuntru, sentimentul de vinovăţie, dar mai ales iubirea-ură pe care i-o poartă mamei sale. Pe de o parte, Tabita încearcă s-o înţeleagă pe Maria, să vadă lucrurile din perspectiva ei de soţie nefericită, cu visele de tinereţe spulberate, iar pe de alta, nu se poate abţine să nu-i poarte pică pentru asprimea şi indiferenţa cu care şi-a crescut cei trei copii, iar mai târziu, pentru blestemele pe care le-a aruncat asupra lor, care au declanşat seria de morţi teribile, sângeroase din familia lor.

Sunt cărți care te fac să simți și să descoperi, să înțelegi și să nu judeci.
Le puteți găsi la Biblioteca Județeană, la raftul dedicat scriitorilor clujeni. Întreaga listă a operelor lor o puteți găsi în catalogul online de pe site-ul nostru www.bjc.ro

Rodica Uifălean

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.