Prima pagină » Diverse » Istoria pizzei

Istoria pizzei

Articol editat de cristina.rusu, 15 septembrie 2017, 12:00

Fără îndoială, unul dintre cele mai populare feluri de mâncare din Italia (și nu numai) este pizza, adorată de toate vârstele, dar mai ales de copii și tineri din întreaga lume.

Chiar și în Japonia, pizza a devenit foarte populară în ultimii ani, aici fiind preparată din pește și calamar sau cartofi, bacon și maioneză (Mayo Yaga).

Peste 5 miliarde de pizza sunt vândute anual în lume. Istoria acestui preparat este lungă și incertă.

Originea sa nu este strict italiană, pentru că mâncărurile de tip pizza au fost pregătite încă din neolitic.

Se crede că grecii au copt prima pâine mare rotundă şi plată numită „palakintos“ și „pita“, cu ulei de măsline, usturoi și ierburi aromate.

Alte popoare au preparat încă din antichitate pâinea plată, denumită „manoush” în Liban, „coca”(varianta dulce și sărată) din Catalonia, „injera” în Africa, „paratha” și „naan” în India, „riesca” în Finlanda.

În Italia este cunoscută, de asemenea, pâinea plată, cum ar fi focaccia și „piadina”. Încă din secolul al XVI-lea, în Napoli, pâinea plată se numea „pizza”.

Pizza modernă a fost dezvoltată la Napoli, la focaccia adaugându-se roșii. Acesta este un fel de mâncare pentru săraci, care este vândută pe stradă.

Regina Italiei – Margherita, a dorit să încerce acest fel de mâncare. În onoarea reginei, maestrul bucătar Raffaele Esposito creează pizza „Margarita“, pe care o acoperă cu cantități modeste de sos de roșii, mozzarella și busuioc proaspăt, culorile steagului italian.

În cartea „Cuccina e l’Arte di mangiar bene“ de la începutul secolului 20, sunt oferite trei rețete de pizza, fiecare dintre acestea fiind dulce.

Pizza napolitană a devenit destul de populară cu adaos de usturoi, brânzeturi tari și legume proaspete. Pizza „Marinara“ este, probabil, cel mai vechi tip de pizza cu roşii, oregano, usturoi și ulei de măsline. Aceasta este numită astfel pentru că este pregătită în mod tradițional pentru marinari de către soţiile lor atunci când bărbaţii se întorc de la pescuit din golful din Napoli.

Pizza a suferit, de asemenea, multe schimbări în funcţie de regiuni. La Roma, cea mai populară este „Pizza al Taglio“ (pizza dreptunghiulara în tăvi mari), care se taie în bucăți și se vinde la gramaj, în Liguria, pizza „Sardenara“, în Sicilia, pizza „Sfincione“.

Pizza este de obicei acoperită cu sos de roşii, dar astăzi există pizza „Bianca“ (cu smântână) și pizza „Nutella“ (cu ciocolată, banane sau alte fructe).

În multe pizzerii, este o adevărată atracție pregătitul pizzei în faţa clienţilor, aruncând aluatul în aer. Asociația preparatorilor napoletani de pizza, fondată în 1984, a definit regulile care trebuie respectate pentru a face o pizza autentică napolitană.

Acestea includ faptul că pizza trebuie să fie coaptă într-un cuptor cu lemne, că aluatul trebuie amestecat și lucrat cu mâna, nu trebuie să depășească 35 de centimetri în diametru, să fie copt timp de 60 până la 90 de secunde și să nu aibă mai mult de 1 cm grosime.

Pizzeriile sunt cele mai cunoscute restaurante de tip fast-food din lume, împreună cu cele care prepară burgeri. Acestea reprezintă 17% din toate restaurantele.

Cel mai rapid preparator de pizza din lume pregăteşte 14 pizze într-un timp de 2 minute și 35 sec. Cea mai scumpă pizza din lume a fost creată de Domenico Crolla și costă 2.745 de dolari. Este făcută cu somon afumat scoțian, medalioane din carne de cerb, aur comestibil, homari marinaţi în cel mai bun coniac și șampanie, caviar.

RADOR

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal