Doina Ruşti: Romanul „Logodnica” mi-a permis să mă despart o vreme de fanarioţi
Articol editat de cristina.rusu, 29 septembrie 2017, 12:44
Un regizor irlandez care trăieşte în Norvegia se îndrăgosteşte până peste cap de o tânără frumoasă din Chişinău. Vrea să povestească întregii lumi despre iubirea sa. Şi roagă o scriitoare din România să-i transforme sentimentele în roman.
Pare scenariu de film, dar s-a întâmplat de-adevăratelea.
Una dintre cele mai apreciate prozatoare contemporane, Doina Ruşti a primit această propunere pe care a luat-o în serios.
Rezultatul este romanul „Logodnica”, apărut la începutul toamnei la Polirom şi aflat în prezent în topul vânzărilor editurii.
Autoarea spune că „Logodnica” a fost ca o pauză, o mică vacanţă pe care şi-a permis-o după un alt best-seller al său, „Mâţa Vinerii”.
Pe lunile de vară am scris acest roman „Logodnica”, o poveste despre David Kinsella, care probabil a găsit în acest fel o nouă cale de a-şi face o prospecţie despre noul film şi de a înţelege mai bine ce i s-a întâmplat.
Reporter: A fost o ispită pentru dumneavoastră. Acest regizor, David Kinsella, irlandez de origine, care trăieşte în Norvegia vă cunoştea dinainte?
Doina Ruşti: Aaa, nu. Tocmai asta e frumuseţea. Eu am primit din partea lui un rezumat, o înșiruire a faptelor pe care voia neapărat să le vadă făcute roman. Tot citindu-le, fireşte că mi-au venit în minte alte întrebări, i-am luat un lung interviu şi i-am spus apoi că mi s-a părut de interes pentru mine ca scriitor să realizez de fapt portretul fetei pe care el o iubeşte încă.
Şi i-am spus că dacă vrea ca eu să scriu această poveste accentul va cădea pe Alisa. I-am făcut o propunere, un rezumat în engleză şi după ce a fost de acord m-am apucat să scriu romanul compus din două confesiuni, a lui şi a ei.
Reporter: Confesiunea lui este rezultatul discuţiilor pe care le-aţi purtat cu David, cu personajul. Aţi avut o întâlnire şi cu ea, cu Alisa?
Doina Ruşti: N-o cunosc pe Alisa. Şi nici n-am avut intenţia unui demers jurnalistic, să merg şi să-i reconstitui biografia. Am făcut o foarte sumară documentare la Chişinău , dar m-am documentat mai aprofundat cu privire la acest fenomen care pe mine mă interesează foarte tare: cel al plecării spre Occident, al visului de a avea un iubit acolo şi mai cu seamă al exodului frumuseţii, care pleacă în căutarea unei familii şi în căutarea lui Făt Frumos.
Pe ideea aceasta am creat această a doua parte a cărţii, care pentru mine contează mai mult decât prima parte. Alisa este o metaforă a lumii în care trăim, a Estului.
Reporter: Personajul masculin al cărţii, David Kinsella vă însoţeşte zilele acestea într-un turneu prin ţară. Nu îşi asumă un risc pentru că cititorii de la noi, mai ales publicul feminin, va avea probabil tendinţa să simpatizeze cu Alisa şi nu cu el?
Doina Ruşti: Acesta este riscul lui asumat. Niciun om care doreşte să devină personaj nu este ferit de asta. Un om care vrea să devină personaj într-o carte posedă un anumit bagaj, o anumită experienţă şi mai cu seamă o anumită deschidere existenţială.
Reporter: Cu siguranţă atunci când aţi început să scrieţi povestea asta de dragoste modernă eraţi bântuită de Bucureştiul fanariot şi de Mâţa Vinerii, din care dacă bine înţeleg nu ieşiserăţi cu totul. Cum a fost trecerea asta de la limba română de secol XIX la limba română de secol XXI?
Doina Ruşi: Am ieşit un pic dintre fanarioţi tocmai pentru că între timp se mai întâmplaseră o grămadă de lucruri: Mâţa Vinerii urmează să se traducă în germană, am primit oferta de a scrie un scenariu după ea, nu mă puteam distanţa, nu mă puteam aduna şi atunci am dat bir cu fugiţii, am făcut o pauză. Iar pauza asta a devenit romanul „Logodnica”.
Reporter: Eu cred că a presupus un efort foarte mare, pentru că dacă în prima parte a romanului, când asistăm la confesiunea lui David folosiţi un limbaj foarte cuminte, de occidental politicos, în partea a doua analizând limbajul chiar ai senzaţia că o fată din Chişinău îţi vorbeşte.
Doina Ruşti: David Kinsella mi-a dat o poveste de-a gata. El dorea ca eu să scriu neapărat acele lucruri pe care mi le-a dat. Şi atunci sigur că discursul lui e unul uşor artificial, discursul unui om care e foarte conştient de faptul că vine în faţa unui public şi spune doar ce vrea el să spună. Este foarte supravegheat şi are grijă să nu scoată vreun porumbel pe gură.
Pe de altă parte, celălalt discurs este cel al libertăţii totale, este un monolog interior într-o situaţie limită şi eu m-am pus în situaţia omului care trage cu urechea la ce-şi spune cineva în sinea sa fără grijă la limbaj şi fără să aibă acel control, pentru un om care nu se ştie ascultat evident vorbeşte altfel decât cel care iese pe scenă şi se autoprezintă într-o postură luminoasă, într-o postură favorabilă.
Doina Ruşti este una dintre cele mai apreciate voci feminine ale literaturii contemporane. Semnează şi Fantoma din moară (2008), roman amplu despre comunismul românesc, distins cu Premiul pentru Proză al USR, Zogru (2006) şi Lizoanca la 11 ani (2009) – recompensat cu Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române.
Manuscrisul fanariot (2015) şi Mîţa Vinerii (2017), două bestselleruri, au deschis seria ficţiunii istorice.
La sfârşitul lunii octombrie este invitată la Târgul de Carte de la Frankfurt cu traducerea în limba germană a romanului „Fantoma din moară”.
Doina Ruşti trăieşte în Bucureşti, este profesor universitar la UNATC şi scenarist.
Doina Borgovan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Găsiți mai jos atât literatură, cât și titluri de non-ficțiune. Sperăm să vă inspire. Ochii Monei, Thomas Schlesser, editura...
Emily Gerard (1849-1908), s-a născut la Chesters, o moșie din regiunea Scottish Borders, într-o familie de mici nobili scoțieni, în care...
Pentru toți copiii din anii ’80, în spatele blocului începea o lume în sine, cu jocuri, prietenii și reguli proprii. În spatele...
Nu pot să-ncep altfel decât mărturisindu-vă deschis că mi-a fost dor de rubrica aceasta, așa că bine v-am regăsit! Vin astăzi spre...