Mircea Nedelcu, bioenergoterapeut: Modul meu de viaţă? Totul pentru ceilalţi.(II)

Continuăm discuţia cu bioenergoterapeutul Mircea Nedelciu, începută săptămâna trecută.

Articol editat de cristina.rusu, 5 octombrie 2017, 18:00 / actualizat: 5 octombrie 2017, 19:09

Mircea Nedelcu

Rep.: Deci dumneavoastră de fapt colaboraţi cu medicii, desigur, prin intermediul pacientului.

Mircea Nedelcu: Întotdeauna întreb pacientul ce medicamente ia şi toate celelalte, pentru că mulţi mă întreabă dacă trebuie să renunţe la medicamente. Întotdeauna răspunsul meu este: „Îmi pare rău, dar numai medicul care v-a prescris medicamentul vă poate spune dacă e cazul să renunţaţi sau să-l mai luaţi. Desigur că lucrul acesta înfrânează puţin procesul de autoregenerare al organismului, pentru că v-am explicat că ceea ce nu se asimiliează rămâne ca şi toxină în sânge şi influenteză foarte mult procesul”.

Dar centrul de tratament pe care l-am făcut se numeşte integrativ pentru că vreau să integrez cele două concepte: medicina alopată şi medicina naturistă. Şi asta pentru că, într-un fel sau altul, ele se combină între ele, se mulează între ele, ceea ce nu poate medicina alternativă, poate medicina alopată şi invers. Acuma, dacă le-am uni pe amândouă, beneficiile pentru pacienţi ar fi fantastice.

Rep.: Tendinţa în străinătate aceasta este.

Mircea Nedelcu: La clinicile mari, private, chiar se practică lucrul acesta. De exemplu, 10 ani de zile eu am colaborat cu spitalul Beth Israel din Manhattan. Acolo există secţii de terapii alternative. De ce există aceste secţii? Pentru că au ajuns la concluzia că este ceva care se completează, nu este ceva care se neutralizează, pur si simplu nu se anihilează una pe alta (medicina alopată cu medicina alternativă).

Noi, cu toţii, vrem binele pacientului. Că dincolo de acest bine al pacientului se urmăreşte şi un scop financiar, adică: dacă pacientul se simte bine, atunci la noi la spital vin mai mulţi pacienţi şi noi câştigăm mai mulţi bani pe tema aceasta, asta e altceva, dar doar până acolo merge. Adică urmărind interesul financiar prin prisma ajutorului acordat unui bolnav prin toate metodele, nu mi se pare un păcat.

Din păcate, în Europa se urmăreşte interesul financiar nu contează pe ce căi şi prin ce mijloace.

Rep.: Şi noi cum stăm?

Mircea Nedelcu: Grea întrebare…. Culmea este că medicii noştri, prin faptul că au încă şcoala veche de medicină, aş putea spune că sunt mult mai bine pregătiţi profesional decât cei din occident. Cei din occident, din cauza evoluţiei tehnologice, au ajuns să nu mai gândească. Totul se lasă la baza aparatului. Medicii noştri încă mai gândesc. Încă mai pun mâna pe pacient, încă mai stau de vorbă cu el, încă încearcă să facă conexiuni şi corelări, ceea ce în occident nu se mai întâmplă: te pune la aparat şi ce spune aparatul e sfânt pentru ei.

De aceea ei nici nu mai cunosc medicină. Forma de specializare pe care o fac este pe aparatură: învaţă cum să lucreze cu aparatul respectiv. Atâta tot.

Rep.: Există o tipologie a pacientului care vă caută?

Mircea Nedelcu: Tot felul de pacienţi. De la boli organice, până la dereglări psihoemoţionale, marea majoritate a lor sunt cu stres, pentru că 80% a bolilor organice de acolo pornesc, de la conflictul psihoemoţional.

Rep.: Aceşti pacienţi trebuie să îndeplinească nişte condiţii pentru ca terapia să funcţioneze? Ca de exemplu să creadă în existenţa acestei energii biologice şi a transferului ei de la terapeut la pacient.

Mircea Nedelcu: Nu, nu. Dar dacă cred este şi mai bine, că ne uşurează munca, pentru că apare efectul placebo şi deja 50% problema e rezolvată. Singurul criteriu, să zic aşa, care le influenţează vindecarea este să deschidă urechile la ce spunem noi.

Noi, de fapt, încercăm să îi învăţăm un mod de viaţă cât mai sănătos. Să manânce cât să nu le fie foame, să manânce alimente cât mai naturale, să lase toate aceste produse chimice cât mai departe, să mai renunţe la zahăr, inclusiv pâinea e plină de o gramadă de emulsii şi E-uri şi Dumnezeu ştie ce mai pun în ea.

Rep.: Au trecut vremurile în care bunica făcea pâine în cuptor, iar noi, copiii, ne distram grozav în ziua aceea.

Mircea Nedelcu: Şi culmea e că nimeni nu se îngrăşa din pâinea aia. Mai departe le explic pacienţilor mei despre evoluţia omului pe planetă, le spun de nu ştiu câte ori că noi cu toţii suntem mai mult apă, deci trebuie să consume mai multă apă, că suntem bipezi, deci trebuie să se mişte şi le explic că stresul este creat de valorile noastre, de lucrurile cărora noi le acordăm importanţă majoră în vieţile noastre.

Odată, un prieten m-a întrebat de ce e viaţa atât de rea. Şi i-am răspuns: „Viaţa nu e rea, ea e la fel pentru toată lumea, dar ţie ţi se pare rea pentru că tu acorzi importanţă lucrului acestuia. De exemplu, dacă vezi pe cineva pe stradă, pe care nu-l cunoşti, că se scarpină în nas, nu te interesează, nu te afectează cu nimic, nici măcar nu te enervează, îţi vezi de drum mai departe. Dar dacă vezi că propriul tău copil se scarpină în nas, începi să-l faci nesimţit, îi spui că te face de râs. De ce? Pentru că acorzi valoare copilului tău.”

Deci toate lucrurile din viaţă, din mediul înconjurător cărora le acordăm valoare, ne vor influenţa. Acorzi importanţă lucrurilor negative, ştiri negative şi toate celelalte, tot timpul vei fi stresat. Acorzi valoare lucrurilor pozitive, că „Uite, cutare a ajutat pe cineva, cutare a inventat ceva”, aceste lucruri te vor influenţa. De aceea omul trebuie să facă o selecţie: ce este mai important? O ştire din aia în care cutărică a dat o lege aiurea, cutărică a furat mai mult decât y şi z şi acuma e bătălie pe locul intâi, cine a furat mai mult?

Sau o ştire despre cine este, să folosesc un termen englezesc, cel mai cool om, cel mai bun om, cel mai deosebit? Dacă acordăm importanţă nimicurilor, nimicurile ne vor influenţa. De aceea le spun mereu pacienţilor mei: „Acordaţi valoare lucrurilor cu adevărat importante pentru dumneavoastră. Restul e lipsă de activitate.

Mai bine faceţi mişcare, mai bine ieşiţi cu nepoţii la joacă, mai bine staţi de vorbă cu prietenii, mai bine plimbaţi-vă în natură”. Viaţa nimeni nu ne-o face rea, ci noi, prin propriile noastre alegeri. Iar propriile noastre alegeri vin din propriile noastre sisteme de valori, care au fost implementate de către părinţii noştri. Şi culmea este că marea majoritate a sistemelor lor de valori sunt fricile lor, de fapt.

Rep.: Spuneţi-mi, poate ştiţi dumneavoastră răspunsul: de ce fiecare om în parte este un minunat, dar atunci când suntem împreună e vai de noi? Când ne adunăm şi trebuie să facem împreună ceva, eşuăm lamentabil. De ce?

Mircea Nedelcu: Păi, ca turma, încercăm să ne copiem unii pe alţii, dar aici intervine şi ego-ul fiecăruia. Dacă reuşim să înţelegem că în viaţă câteodată suntem profesori şi câteodată suntem elevi, ego-ul nu se mai manifestă. Ego-ul se manifestă pentru că el tot timpul vrea să fie profesor: el este cel mai bun, ideea lui e cea mai tare. Desigur, nu pe criterii demonstrabile, ci numai pentru faptul că „e a mea!”

Dar dacă pornim de la premisa egalităţii, avem şi posibilitatea şi capacitatea de a fi deschişi şi către ceilalţi şi de a învăţa de la ei.

Rep.: Aceasta să fie explicaţia faptului că noi, poporul român, pare că, de aproape 30 de ani, nu reuşim să ne adunăm, începem ceva, dar nu terminăm niciodată ce am început?

Mircea Nedelcu: Da, apare acest proces conflictual între ego-uri. Plus comoditatea. Dar… depinde şi cum educăm celelalte generaţii. Din păcate, la ora actuală părinţii greşesc în educaţia copiilor lor. Din cauza faptului că au mult de lucru, preferă să lase copilul să se descurce de unul singur, să se dezvolte de unul singur şi să-i facă toate poftele numai ca să-l facă să tacă din gură, să nu-l streseze când ajunge el acasă. Şi atunci o asemenea generaţie ce înţelege? Că totul i se cuvine. Iar de la vârsta de 18 ani, când intră în societate şi văd că dacă vor să aibă, trebuie să dea şi ei şi trebuie să muncească, atunci apare un şoc.

Exact la fel ca în ţările nordice, unde mulţi dintre cei de peste 18 ani au intrat în depresie, unde sunt multe cazuri de suicid, deoarece nu au putut să se acomodeze noii vieţi. Practic ne scoatem copiii în lume complet nepregătiţi pentru lume. Şi culmea e că aceşti copii reprezintă viitorul nostru. Trebuie să avem mare grijă cu acest aspect.

Desigur că tendinţa noastră este: îmi educ copilul ca să nu sufere cum am suferit eu. Multe mămici chiar m-au întrebat cum să-şi educe copiii. Şi le-am întrebat dacă au cîine acasă şi dacă au văzut ce face mama cu puii.

Adică: la început, mama ocrotea puiul, îi dădea să manânce, îl împingea cu nasul ca să meargă, apoi îl învăţa să se lupte, să se apere şi toate celelalte şi, în final, l-a lăsat să se descurce. Lucrurile acestea trebuie să le facem şi noi cu copiii noştri.

Copilul, până când învaţă să comunice cu noi, să meargă, etc., avem grijă de el, după care îl învăţăm: „Uite, la lucrul acela eu aş face aşa”, nu îi impunem, că intervine încăpăţânarea, din cauza ego-ului. Îi explici o dată: „Uite, acolo e un zid.” El insistă, că aşa sunt copiii. „Ok, dacă insişti… dacă vrei, te ajut să prinzi viteză mai mare, că poate vrei să simţi mai bine zidul.” După ce se loveşte de zid, nu trebuie să-i spui „Vezi? Ţi-am zis eu că este un zid.” Cel mult îi spui că data viitoare o să ocoliţi zidul. Sincer să fiu, dacă ne-am uita la animale, am învăţa foarte multe de la ele.

Rep.: Dumneavoastră cum vă refaceţi după o şedinţă de vindecare foarte grea?

Mircea Nedelcu: Mă relaxez. Citesc, ascult muzică, îmi urmez propriile sfaturi:). A propos, muzica chiar joacă un rol foarte important în psihicul omului. În special dacă e în surdină şi, fireşte dacă e cea care îţi place. De ce în surdină? Pentru că fiind muzica în surdină, creierul e foarte atent şi atunci vibraţia în sine provoacă o echilibrare a activităţii neurocerebrale. Deci în general muzica simfonică, chill out, de meditaţie sau de relaxare ajută enorm la însănătoşire.

Rep.: Din păcate, timpul ne presează şi, cu toate că am avea ce vorbi ore în şir, trebuie să încheiem discuţia aici. Mai am doar o întrebare: care este motto-ul după care vă ghidaţi în viaţă?

Mircea Nedelcu: Totul pentru ceilalţi!

Anca Manuela Mureşan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.