Ce mai citim: cărți despre iubiri și ratări, avalanșe, prietenie și depresie
Articol editat de cristina.rusu, 6 octombrie 2017, 06:00 / actualizat: 6 octombrie 2017, 16:27
Toamna este foarte bogată în apariții editoriale. Multe cărți premiate ne fac cu ochiul pe rafturile din librării. Prima pe care o recomand este Celălalt pe care-l adoram (Humanitas, 2017), un roman scris de o franțuzoaică ce trăiește în America și are multe elemente de autobiografie.
Catherine Cusset ne demonstrează în această carte cu ritm alert că subiectul ”visului american” încă mai poate fi abordat într-o manieră interesantă chiar și în secolul 21.
Povestea se deschide cu o sinucidere, dar nu este o carte sumbră. Este un roman despre iubiri și căderi, despre căutări și eșecuri, despre maladiile și însingurarea omului modern și, peste toate astea, despre prietenie.
Naratoarea a fost pentru scurt timp amanta personajului principal, iar acum, după dispariția lui fulgerătoare, îi reconstituie ultimii 20 de ani din viață, din postura de prietenă ce i-a stat alături și i-a însoțit parcursul. El îi reproșează că felul în care prezintă succesiunea de evenimente ce i-au marcat existența nu îl avantajează, îl prezintă superficial, ca și când n-ar avea viață interioară. Dar tocmai înșiruirea aceasta de fapte, aparent seacă, reconstituie un portret emoționant.
Thomas Bulot e un parizian ce studiază în America și apoi se luptă să răzbească în sistemul universitar de peste ocean, unde dacă nu publici cărți de specialitate și nu ai o intensă activitate de cercetare nu exiști. Este o pendulare între două lumi opuse, între două continente. Globalismul nu acționează și la nivelul emoțiilor sau al psihicului uman, pare să ne spună Catherine Cusset în acest roman. Thomas este un tip atrăgător, de o inteligență sclipitoare, bon viveur, pasionat de literatură franceză și cinematografie, obsedat de Proust, de jazz și muzica clasică, adulat de prieteni și de femei.
Deși ai zice că are toate șansele să reușească în viață, la 40 de ani va ajunge să eșueze, deopotrivă pe plan sentimental și pe cel al carierei de profesor universitar. Supraviețuirea este o chestie mai subtilă decât s-ar crede și nimeni nu-ți poate garanta succesul.
Celălalt pe care-l adoram s-a aflat pe lista scurtă a candidaților pentru premiul Goncourt și a fost numit de mulți critici ”cea mai bună carte scrisă în 2016 în Franța”. Foarte inedită maniera în care este scris acest roman, cu fraze scurte, la persoana a doua. Vă las să-i descoperiți și pe cei câțiva români care apar în carte, printre ei Alex, soțul scriitoarei, și Ana, una dintre iubitele lui Thomas.
Titlul romanului, Celălalt pe care-l adoram, este un vers din celebrul cântec din 1971 al lui Leo Ferré, Avec le temps: ”Cu timpul, toate trec/ Celălalt pe care-l adoram, pe care-l căutam umblând în ploaie/ Celălalt pe care-l ghiceam dintr-o privire/ Printre cuvinte, printre rânduri/ Și sub fardul unui jurământ machiat ce pornește spre culcare/ Cu timpul, totul dispare”.
Un alt roman despre prietenie, recent tradus la noi și care merită toată atenția, este Cei opt munți, scris de italianul Paolo Cognetti (Polirom, 2017). Este, o spun cu mâna pe inimă, una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme.
Pietro este un copil de la oraș, care urcă pe munte pentru a-l însoți pe tatăl său ce nu-și găsește astâmpărul la câmpie și caută aerul tare și traiul dur al înălțimilor.
Sus, pe munte, îl întâlnește pe Bruno, exact opusul lui, un copil orfan, agil ca vietățile ce se cațără pe pietre și care n-a coborât niciodată la oraș. Cât se atrag sau se resping contrariile, cu ce fire invizibile pot fi legate destinele a trei oameni? Cognetti își construiește povestea cu măiestria unui magician și în numai 200 de pagini ne livrează o reală bijuterie. Fie că veți merge pe cărări bătătorite sau veți alege provocarea de a descoperi noi drumuri, fie că urcați sau coborâți alături de personaje, la final o să rămâneți cu senzația că ați experimentat propria voastră ascensiune pentru a vă găsi locul în lume. Un loc în care muntele are un rol sacru. Pentru acest roman, Paolo Cognetti a primit în anul 2017 premiul Strega.
Editura Nemira a lansat O istorie intimă a omenirii, de Theodore Zeldin, descrisă ca fiind o carte provocatoare, care pune sub lupă felul în care au evoluat sentimentele ?i rela?iile umane de-a lungul timpului, în diversele culturi ale lumii.
La fel de incitantă este propunerea editurii Art pentru începutul toamnei: o carte explozivă şi fascinantă, ce excelează în grotesc şi cel mai negru umor, o combinație bulversantă de Poe, Stephen King și Cortázar. Așa sună descrierea unei cărți pe care vreau să o citesc: Ce-am pierdut în foc, semnată de o scriitoare din Argentina, Mariana Enriquez.
Anca Mureșan Bota
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
