Legat la ochi, de vorbă cu un străin
– Bună, sunt Cristina!
Articol editat de Carmen Sas, 9 octombrie 2017, 11:01 / actualizat: 12 octombrie 2017, 11:35
– Hei, sunt Laura!
– E prima oară când particip la așa ceva.
– Și pentru mine e la fel. Să știi că ai o voce foarte interesantă, mi se pare mai deosebită. Cred că r-ul ăla o face mai diferită. De unde ești?
Așa a început o discuție cu o persoană pe care, cel mai probabil, nu aș fi cunoscut-o niciodată dacă nu aș fi participat, duminică, 8 octombrie, la un nou eveniment creat de comunitatea Nefiresc, „Invisible conversations” („Conversații invizibile”). Și exact la acest lucru mă gândeam în timp ce mă îndreptam spre Parcul Central – ce lucru nefiresc! Indiferent unde locuim, indiferent de meserie sau vârstă, fiecare avem propriul grup de persoane apropiate, cu care interacționăm în mod constant. Dar și mai mulți sunt cei pe care nu îi cunoaștem. Cei pe care îi întâlnim constant în drumul nostru spre serviciu, fără a le ști însă numele, sau sunt colegii ori vecinii cu care nu am schimbat decât puține vorbe. Sau oamenii din parc, de pe stradă, din magazine, pe care îi vedem o singură dată în viață și care rămân sub semnul anonimatului. Și e firesc ca lucrurile să se întâmple astfel. Dar există ocazii în care faptul că celălalt e un străin nu mai trebuie să fie un motiv de intimidare sau indiferență, iar o conversație cu el poate deveni, cu o doză de curaj, un mod plăcut de a petrece o după-masă de toamnă.
Ideea de „Invisible conversations” a venit de la Patricia, noua membră Nefiresc. Născută în România, dar crescută în SUA de la vârsta de cinci ani, ea dorește acum să își cunoască țara natală. Cu toate acestea, nu faptul de a locui în Occident a împins-o spre o astfel de acțiune, atipică pentru cei de aici:
Am venit în vizită în România pentru o perioadă și am văzut pe Facebook grupul Nefiresc. Mi-am zis că fac evenimente foarte faine, foarte interesante și am mers la evenimentul lor de contact vizual și m-am gândit cum ar fi să facem opusul acelui eveniment – ceva unde nu vezi cine e în fața ta, să avem discuții mai profunde și să nu știm cu cine vorbim. Nu am fost influențată de altă cultură, doar de celălalt eveniment al Nefiresc și m-am gândit cum pot să particip în comunitatea Clujului și să fac proiecte și evenimente interesante. Aici, toată lumea vine, îi legăm la ochi și le punem o întrebare (n. De exemplu, cum ar arăta universul paralel ideal), iar ei încep să vorbească cu persoana din fața lor. După cinci minute, cei din interiorul cercului se mută în partea dreaptă și vorbesc cu următoarea persoană încă cinci minute, pe altă întrebare, dar pot să vorbească și pe altă temă. Mie mi se pare foarte important să vorbești cu străini și să cunoști cât de mulți oameni poți din lumea asta, că toți suntem foarte diferiți și putem să învățăm unii de la alții, dar avem și foarte multe chestii în comun și asta am învățat călătorind, că avem tot atâtea lucruri în comun, câte sunt diferite între noi, între culturi și tradiții. – Patricia, membră Nefiresc
În afară de avantajul de a ajunge să ne lărgim aria de cunoștințe, de a cunoaște oameni cu aceleași pasiuni ca noi sau, din contră, de a ne depăși zona de confort printr-o conversație cu cineva care poate fi chiar opusul nostru, „Invisible conversations” mai are și o altă însemnătate:
Eu cred că oamenii nu și-au pierdut conexiunea, ci că aceasta s-a modificat. Acum totul e bazat pe imagine, cum ar fi Instagram, Facebook și Tinder, numai te uiti la imaginea persoanei și totul e foarte vizual. Nu cunoaștem persoana reală și cred că un astfel de eveniment ne ajută să ne îmbunătățim legăturile sociale numai prin vorbit și gândit, fără să vedem și fără să judecăm. – Patricia, membră Nefiresc
Oamenii au răspuns acestei provocări de autodepășire și, în număr de peste 100, s-au așezat într-un cerc mare, pe de-o parte și de alta a unei funii, pentru a vorbi față în față, cu ochii acoperiți cu o eșarfă, dar foarte deschiși la noutatea pe care o aduce evenimentul. Cine e străinul din fața lor? Mai întâi, au aflat după voce dacă interlocutorul e fată sau băiat. Apoi, fiecare conversație a devenit o poveste cu două personaje, care se creiona pe măsură ce doi oameni, care nu s-au văzut niciodată înainte, au început să se cunoască așa cum sunt ei în interior. Unii au ales să-și dea jos eșarfa pentru o clipă și să dea mâna cu cel care primea și un chip, în timp ce alții au rămas cu o amintire auditivă:
- A fost o experiență fascinantă, fiindcă, într-adevăr, am discutat cu niște persoane despre niște subiecte pe care, în mod normal, sunt sigură că nici într-o oră nu le abordam. Ne-am dus într-o discuție așa adâncă, încât nu ai ocazia să faci asta în viața de zi cu zi, decât dacă ești foarte deschis. Și în momentul în care ne-am dat jos bandajele și ne-am privit în ochi, am devenit timizi – asta a fost uimirea cea mai mare, când ne uitam în jur. Când eram legați, comunicarea era mai ușoară. (Kinga)
- Am venit la acest eveniment pentru că sunt curios să cunosc oameni noi. Fiind și eu student, la rândul meu, am decis că este o oportunitate extraordinară pentru a ieși din zona mea de confort și a face și acest lucru. (Octav)
- Mie îmi place foarte mult evenimentul acesta, parcă am scăpat de toate grijile. Mi-au plăcut oamenii pe care i-am cunoscut și mi-am dat seama că pot să îmi fac prieteni foarte ușor și mi se pare o idee foarte bună cea de a socializa cu alte persoane, pe care nu le cunoști, și mai ales ideea cu eșarfele – nu contează cum arăți, ci, de fapt, cum ești pe interior. Mi s-a părut și distractiv, într-un fel. Am vorbit despre pasiuni, studii, dacă sunt din Cluj, iar, dacă nu, le-am povestit despre oraș. (Anca)
- Au fost foarte mulți oameni care consider că sunt niște experiențe noi. Înveți despre mulți oameni care au o personalitate diferită și, efectiv, e bine pentru tine, îți formezi propriul caracter și înveți să comunici cu alții, pentru că trăim într-o societate unde comunicarea e cea mai importantă, deocamdată. Dacă ar fi să fie un eveniment de genul ăsta și mâine, aș veni și mâine. Consider că e ceva super frumos, care conectează oamenii. (Ștefan)
Chiar înainte ca „Invisible conversations” să înceapă, au mai existat două activități secundare, organizate tot de către cei de la Nefiresc – „Free hugs” („Îmbrățisări gratuite”) și „Smile project” (un alt proiect născut din ideea Patriciei).
Mă numesc Catinca (foto) și e prima dată când particip la evenimentul «Free hugs». Sunt foarte încântată și mă bucur că am reușit să împart energie pozitivă îmbrățișând oameni necunoscuți. Am mai spart un pic granițele de reticență. Îmi place foarte mult și o să mai particip. Cred că îmbrățișările sunt foarte importante, că sunt așa spontane și pot face mai bună ziua unui om. Pot să zic că oamenii mai în vârstă au fost chiar mai deschiși uneori la îmbrățișări decât cei tineri, au primit cu mai multă bucurie și chiar fără reticență îmbrățișările.
Dacă îmbrățișările ne pot schimba starea de spirit într-un mod pozitiv prin conexiunea cu alți oameni, zâmbetul are același efect indiferent dacă suntem în compania altor persoane sau dacă motivele de fericire pornesc chiar de la noi înșine. Patricia i-a provocat pe oamenii din parc să spună ce anume îi face să zâmbească, pentru că un simplu zâmbet îi poate ajuta să își dea seama cât de ușor e să fie fericiți. Proiectul este menit să îi facă pe români să găsească motive de bucurie în fiecare zi și să conștientizeze faptul că fericirea lor poate să înceapă cu un zâmbet, nu neapărat invers.
Următorul eveniment organizat de membrii Nefiresc se numește „Frozen” și are loc luni, 9 octombrie, în Piața Unirii, de la ora 18:00. Timp de cinci minute, participanții vor sta nemișcați („înghețați”), lăsând impresia că timpul se oprește pentru un moment și încercând astfel să le lase trecătorilor un semn de întrebare cu privire la direcția în care fiecare dintre ei merge.
O altă acțiune care va avea loc este „Ecstatic Dance Experience”, sâmbătă, 14 octombrie, de la ora 19:00, în Liberty Technology Park (strada Gării, nr. 21).
Ecstatic dance este o formă de exprimare liberă, prin dans, unde lumea nu trebuie să știe neapărat pași sau mișcări, nimic învățat de dinainte. Asta e cea mai faină parte, că
dansezi cum faci acasă în fața oglinzii. Însă asta este și provocarea, pentru că una e să dansezi singur și alta este să fii în jurul a o sută de oameni, care fac același lucru. Nu se bea alcool, se dansează desculț și nu se vorbește pe ringul de dans. E ceva mai deosebit, fiindcă, în momentul în care nu mai vorbești și nu ești sub alte influențe, începi să vezi, de fapt, cum reacționezi la ritm, la o vibrație, la energie și începi să te exteriorizezi, să iasă niște emoții la suprafață, să iasă niște trăiri pe care le manifești doar prin mișcare. Invitata noastră specială din Amsterdam, DJ Esta Polyesta, o să ne conducă prin muzică, va crește ușor tempo-ul prin tot felul de ritmuri globale. E ca un fel de terapie, până la urmă. – Kinga, membră Nefiresc
Text și foto: Cristina-Elena Talpoș
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.