Prima pagină » Clujul neștiut » Clujul neștiut – Teatrul Național

Clujul neștiut – Teatrul Național

Teatrul Național din Cluj

Articol editat de cristina.rusu, 26 octombrie 2017, 13:47 / actualizat: 27 octombrie 2017, 18:21

Teatrul la Cluj are o existenţă care merge mult în urma construirii clădirii impozante pe care o vedem azi în Piaţa Avram Iancu.

Prima reprezentaţie din oraş s-a dat pe la 1600, în timp ce edificiul datează doar de la începutul secolului al XX-lea. E un produs al “fabricii de teatre”, cum era numită în epocă firma constructoare din Viena.

Vladimir Bogosavlievici (istoric): Firma care a realizat această construcţie e numită Fellner şi Helmer, după cei doi proprietari ai firmei: Ferdinand Fellner, un reputat arhitect vienez, şi Herman Helmer (era din Hamburg, era pietrar, dar ştia să şi deseneze frumos).

Ei vor realiza o firmă care a construit 48 de teatre în Europa, până la Odessa. Clădirea teatrului de la Timişoara, de la Oradea, de la Iaşi şi a noastră de la Cluj sunt realizate de această firmă.

Această firmă a fost contestată de clujeni, spunând că li se dă numai austriecilor, nu li se dă şi maghiarilor. S-a ajuns la primul ministru, István Tisza, care bineînţeles că le-a dat proiectul lor. Şi Teatrul s-a realizat şi cu cele două care alegorice, cu trei lei şi cu figurile antice de acolo, iar în nişele respective unde astăzi este muza teatrului şi muza muzicii, erau doi reprezentanţi ai nobilimii maghiare, care au sprijinit viaţa teatrală maghiară.

Teatrul Național din Cluj

Ovidiu Moldovan: — Cele două nişe de pe faţada Teatrului Naţional din Cluj sunt ocupate azi de cele două muze ale artei dramatice, Thalia şi Euterpe, dar ele decenii de-a rândul au fost goale.

Fostul director al Operei Naţionale din Cluj, Emil Strugaru, ne povesteşte cum primul sculptor, neprimindu-şi onorariul, şi-a luat statuile şi s-a întors cu ele la Sibiu. Abia mai târziu Vasile Rus-Batin a dat viaţă actualelor muze. Emil Strugaru a pornit de jos în cariera sa artistică şi nu se sfieşte să-şi amintească de începuturile sale de figurant:

Emil Strugaru: Avantajul la figuraţie a fost că participam obligatoriu la toate repetiţiile şi eu practic cunoşteam toate lucrările la care am făcut figuraţie. Ţin minte că am făcut figuraţie la Hamlet (îl ştiam de la început şi până la sfârşit).

Noi figuranţii vorbeam numai în replici, era drăguţ. Debutul ca figurant la operă se făcea obligatoriu cu prizonierii din Aida. Asta însemna să ne vopsim negri din cap şi până în picioare.

Nu erau machiaje profesioniste, era un fel de pastă neagră, cu care ne dădeam de pe ochi până jos. Problema era că erau numai două duşuri la sfârşit şi de multe ori mergeam acasă aşa machiaţi.

Ovidiu Moldovan: — Opera şi teatrul din Cluj, înfiinţate după Marea Unire, au fost de-a lungul vremii un izvor de cultură şi de amuzament. Pentru că oricât de serioasă ar fi o reprezentaţie, totdeauna există loc pentru câte o boacănă, ne spune Emil Strugaru, care a văzut multe la viaţa lui.

Emil Strugaru: Am avut odată la un spectacol un mort (bineînţeles, din acesta de scenă). Şi trebuiau să vină patru brancardieri, să-l scoată afară (figuranţi). Au pus brancarda jos, s-a dus unul la cap şi unul la picioare, l-au pus pe brancarde. Şi s-au întors amândoi cu faţa unul la altul: “Şi acum, ce facem?”, se uitau unul la altul. Unul i-a făcut semn celuilalt să se întoarcă. Atunci au lăsat brancarda jos şi s-au întors amândoi cu spatele. Lumea hohotea de râs în sală… Până la urmă cel de pe targă s-a enervat, s-a ridicat şi a plecat singur afară.

Pentru mine asta este un refugiu, pentru că de câte ori am probleme, când – ştiu eu? – tristeţea mă muşcă, mă retrag în aceste amintiri şi râd cu hohote.

Ovidiu Moldovan: — Teatrul înseamnă viaţă şi înnobilarea operei de artă prin trăirea actoricească. De aici şi marile performanţe ale trupelor clujene de la Naţional, atât de apreciate în ţară şi peste hotare.

Eugenia Şarvari (secretar literar al Teatrului Naţional din Cluj): Prima lectură a piesei se petrece aici la masă, ca şi cum ar fi adunaţi actorii. Şi spune regizorul: “Vă rog să citiţi textul alb, fără intenţie”. Ei, chiar şi fără intenţie citind textul, dar niciodată nu se poate respecta această “fără intenţie”.

Întotdeauna actorul încarcă, deja de la prima citire, rolul cu personalitatea lui. De la prima lectură se creează deja relaţiile dintre personaje. Deci este fascinant de urmărit cum se naşte un spectacol.

Clădirea Teatrului Naţional din Cluj, frumos restaurată nu demult, va fi în sfârşit renovată şi în interior, pentru ca artiştii şi publicul să se bucure de condiţii la nivelul actului de cultură care se naşte cu fiecare zi aici.

Andrea Nagy/Ovidiu Moldovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.