Nautilus, cea mai râvnită expunere de jazz german, în concert la Sala Radio
Concert extraordinar de jazz la Sala Radio, sâmbătă, 11 noiembrie 2017, ora 20:00.
Articol editat de Carmen Sas, 10 noiembrie 2017, 11:37
În cadrul jaazzahead!, cea mai râvnită expunere de jazz german, Nautilus, a fost una dintre cele mai remarcabile formatii. Quartetul a construit o arhitectura stabila, cu linii fine si cizelate in ansamblu, reusind sa captiveze prin intensitate, suspans si coerenta narativa, aceste elemente regasindu-se doar la maestri muzicii jazz.
Abordarea pretioasa si complexitatea compozitiei fiind extrem de rar dublate de o asemenea usurinta in executie.
Thirsten Hingst, Jazzpodium
Foarte rar intalnesti asemenea individualitati, Chisholms Ton pare sa vina din Cool Jazz si se aseamana cu Lee Konitz, reusind sa transpuna atitudinea intr-un spatiu liber si avangardist. Nimic nu e zgomotos sau “intamplator”, ci mai degraba armonios, echilibrat si stapanit, fara ca spontaneitatea sa fie sacrificata. Notele, suave si dense, se desfac fractalic in dialogurile din Friedrich, pierdut in reverii, si Chisholm. Scholz si Lucaciu alcatuiesc un fundal nuantat, evidentiindu-se prin interventii ocazionale. Muzica evolueaza intr-un mod aparte, ca o experienta fascinanta. (…)
Ulrich Steinmetzger, Leipziger Volkszeitung Eine Welt zwischen Wachsein und Traum. Ruprecht Langer, Kreuzer Online
LANSARE DE ALBUM
Jazzul poate insemna multe. Definirea are loc atunci cand interogatia identificarii nu mai apare. Este cu atat mai impresionant cand o trupa care are elementele unui cvartet de jazz pastreaza o dinamica particulara, precum formatia Nautilus pe noul lor album Infrablue.
Nautilus: Hayden Chisholm (saxofon), Jürgen Friedrich (pian), Robert Lucaciu (bass) şi Philipp Scholz (tobe).
Cu toate ca fiecare membru al formatiei s-a remarcat in medii diferite ale jazzului, acest proiect colectiv reuseste sa ii uneasca. Muzica lor imbina eleganta si visceralitatea. In stare pura se manifesta ca o simbioza naturala. In jazzul contemporan, finetea cu care acesti muzicieni abordeaza muzica lipseste cu desavarsire. Celor patru artisti nu le-a fost usor sa stabileasca o reuniune.Basistul Robert Lucaciu pune totul in seama individualismului: “Cred ca pur si simplu asa suntem. Colaborarile nu se pot planui. Componentele, insa, se pot armoniza astfel incat sa se piarda intr-o singura voce. Noi am reusit sa facem exact asta.”
Cei patru muzicieni se distanteaza de incercarea de a epata abilitatile personale, folosind, insa, o adevarata “artilerie” jazzistica. Este suficient va lasati in voia muzicii lor si veti simti efectele acestei renuntari asupra corpului. Armonia se transforma in sunet, iar sunetele se cuibaresc in urechea ascultatorului, provocand explozia unui sentiment de exuberanta fina. Nu are nimic de-a face cu ambitia lor, ci cu o modestie in fata puterii sunetului. Parcursul auditiv experimentat este descris de Robert ca fiind: “…ca si cum ne-am afla intr-o camera intunecata, muzica incepe difuz, fara sa lase mintea sa isi doreasca sa aprinda lumina. Se refera a simti intuitiv incaperea si a te misca in acelasi timp”
Titlul albumului Infrablue starneste o serie de asocieri libere. Albastru, culoarea Jazz-ului, a Blues-ului, a notei albastre, “Kind of Blue”. O culoare pe care o poti simtii in intuneric, chiar daca nu o vezi. La fel cum infrarosul, in perceptia umana a spectrului cromatic, dispare si se transforma in caldura, asa se dizolva si infraalbastrul, in urechea ascultatorului, intr-o conditie calda a sunetului. Descrierea ii apartine lui Jurgen Friedrich, fiind compatibila cu relatia dintre formatie si muzica, dar, conform spuselor lui Lucaciu: “semnificatia acestui motto nu ne-a fost clara de la inceput. Simtirea a fost provocata ascultarea de muzicii. Ca un vas pe care il umplem cu inteles. ”
Sentimentul este ca muzica ce isi schimba starea in compozitia in culoare. Compozitia devine audibila. Comparatia se poate intelege printr-o analogie cu lumina expusa intre imaginea proiectata si peretele pe care are loc proiectia. Raza supune toate continuturile, fara ca ea sa fie reprezentata. Se pot observa elemente dinamice, dar care nu au legatura cu imaginea in sine. Legaturile devin simbiotice, la fel ca relatia dintre cei patru muzicieni care se organizeaza intr-un sunet comun, conturand totodata indivizi diferiti, cu background-uri specific fiecaruia.
Lucaciu construieste pe un joc al experientei. Jürgen Friedrich si Hayden Chisholm sunt cu putin mai in varsta decat Philipp Scholz si Robert Lucaciu.
Abordarile compozitorii particulare vor fi consumate colectiv. ‘’Diferentele nu joaca niciun rol”, afirma Lucaciu. “Explorarile lente si cercetarile microsopice, in grup, sunt mult mai importante decat orice separare.” Aceste explorarile lente, dupa cum le numeste Lucaciu, nu mizeaza pe o separare usoara, ci pe o prezenta interioara in muzica, extrem de precauta, care expune o prezentare vie. Structura este alcatuita din elemente mici, ale caror osmoze se realizeaza de fiecare data diferit. Nu exista ziduri sau granite. Doar membrane libere, care fluidizeaza fiecare prezenta posibila. Infrablue transmite o persepctiva extrem de poetica asupra lumii. Daca sfarsitul lumii este aproape aici, ni se permite sa cautam adapost in Nautilus si sa ne bucuram. Wolf Kampmann
Jürgen Friedrich a studiat pian si compozitie in Köln, calatorind, insa, si prin metropola jazzului din New York. A sustinut un tur impreuna cu Kenny Wheeler, a cantat impreuna cu John Hébert si Tony Moreno si a compus impreuna cu Monosuite Musik pentru orchestra de coarde si impovizatorii (feat. Hayden Chisholm, Achim Kaufmann, John Hébert, John Hollenbeck). Alte proiecte in care e implicat sunt: duo-ul de improvizatie Nano Brothers cu Johannes Ludwig si trio-ul de pian Reboot cu David Helm si Fabian Arends. A predat pian la scoala de muzica din Köln, indrumand masterul pentru compozitie si aranjament muzical la scoala de muzica din Mannheim. A fost premiat cu Gil Evans Award pentru compozitie Jazz.
Robert Lucaciu locuieste in Leipzig, unde a studiat contrabas, jazz si clasic. In cele din urma studiind compozitie in Dresden. Ca membru permanent al scenei germane de Jazz, Robert este implicat in diferite proiecte si activeaza in diverse trupe. Nucleul reusitei lui este proiectul solo, unde el compune, improvizeaza si cerceteaza sunetu. A initiat si curatoriat pentru cativa ani concertele saptamanale ale Jazz Clubului Leipzig e.V. precum si un festival de Jazz din Greiz. In 2016, Robert a fost premiat cu premiul jazzului de catre orasul Leipzig.
Philipp Scholz si-a interrupt studiile pentru a se dedica muzicii. Prin stilul sau elegant si creativ si-a lasat o amprenta pe scena activa a jazzului din Leipzig, in proiecte precum: PLOT; Das blaue Pony, Spielvereinigung Süd si Castravez. A cantat impreuna cu Richie Beirach, Pepe Berns, Gabriel Coburger, Johannes Enders, Achim Kaufmann, Uli Kempendorff si Thomas Zoller. Alaturi de Robert Lucaciu a infiintat unul dintre cele mai viabile grupuri de ritm din Germania. A castigat concursul de jazz al tineretului in 2007 precum si alte premii.
Hayed Chisholm, originar din Noua Zeelanda, locuieste azi in Köln si Belgrad. Ca si multiinstrumentalist, apartine celui mai inaintat front al scenei muzicale european. A vizitat si studiat culturi din toata lumea, si-a perfectionat jocul microtonal la Saxofon, a cantat alaturi de trombonistul Nils Wogram si Root 70 si a compus muzica pentru nenumarate opera ale artistei Rebecca Horn. In filmul ‘’Sound of Heimat’’ a jucat ca protagonist in cautarea folclorului german. A curatoriat festivalul sau propriu organizat in Köln, a infiintat casa de discuri “plushmusic.tv si a oficializat de curand cel de-al doilea 13-CD-Box. A fost premiat cu premiul jazzului SWR.
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
