Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului. Fantoma din moară şi Proorocii Ierusalimului

Articol editat de cristina.rusu, 17 noiembrie 2017, 11:58

Sunt atâtea cărți de literatură română de azi ce merită citite! Cărți care te fac să descoperi și să redescoperi, să înțelegi trecutul și prezentul, să retrăiești momente și mai ales să cunoști pe cei ce le scriu, interpretările și abordările lor inedite, care depășesc canonul clasic cu care suntem obișnuiți.

Fantoma din moară, al treilea roman al Doinei Ruşti, a apărut la Editura Polirom în 2008. Este o parabolă complexă a comunismului românesc, un roman dens și apăsător despre labilitatea adevărului. Amestec de realitate și fantastic, scris în formula unui thriller, romanul devine treptat o frescă a perioadei comuniste, de la stalinism la căderea Zidului Berlinului.

Cartea începe abrupt, când naratoarea, pe nume Adela Nicolescu, vede în vitrina unei librării o carte cu titlul Viaţa secretă a Adelei Nicolescu, o cumpără şi are surpriza să-şi găsească acolo propria poveste în cele mai intime detalii.

După câteva investigaţii, descoperă că romanul reproduce, de fapt, textul unui blog anonim, iar protagonista începe să reproducă la rîndu-i textul şi să-l completeze cu detalii şi întâmplări colaterale.

Cele două texte se suprapun, astfel că autobiografia Adelei urmează îndeaproape misteriosul text al romanului la persoana a treia istorisind povestea familiei ei.

Copilăria Adelei apare marcată de la început de tot felul de fantasme legate de vechea moară, locul apariţiei unei siluete masculine pe nume Max. Etericul Max i se arată prima dată micuţei Adela în moară cu prilejul morţii unchiului ei, apoi, odată fata ajunsă la vârsta adolescenţei, fantoma îşi pierde identitatea şi devine obsesia suprapusă a tuturor bărbaţilor pe care Adela îi întâlneşte: cutare era „un Max dur”, altul, „un Max simpatic” sau „un Max bătrân”.

Acest filon psiho-fantastic dispare cu totul şi inexplicabil odată cu maturizarea Adelei, iar naraţiunea la două mâini face trecerea definitivă înspre planul realist şi ne oferă un fel de monografie subiectivă a comunităţii satului Comoșteni.

Familia Adelei (cu bunicul care stătuse în lagăr la ruşi, mama adulteră dispărută în moară, tatăl fugit peste graniţă şi crezut mort ani în şir) şi restul personajelor din sat sunt prinse într-un confuz vârtej. Moara rămâne în prim-planul naraţiunii ca un sanctuar incert pe care sătenii îl acceptă nu doar fericiţi şi fascinaţi de mister, dar apăsaţi şi înspăimântaţi de un obscur păcat colectiv originar.

Fiecare sătean are parte de propriile experienţe paranormale în preajma morii, ca şi cum moara ar împărţi vedenii şi senzaţii conform trecutului şi sufletului fiecăruia. Poveştile de viaţă dramatice ale comoştenilor se întrepătrund şi stau deopotrivă sub influenţa misterioasă a morii, dar şi a istoriei comuniste, viaţa comunităţii fiind redusă la o suită de destine pervertite: preoţi adulterini, miliţieni corupţi, informatori, securişti criminali, cercetători rataţi… Se înfiinţează un Institut al Fenomenelor Supranaturale care să arhiveze şi să studieze dosarele morii, pentru ca în cele din urmă să dispună dărâmarea ei.

Momentul dărâmării este apogeul romanului. Sătenii se adună în jurul zidurilor morii care, sub loviturile buldozerelor, eliberează tot atâtea siluete eterice, fiecare primindu-şi propria fantomă într-un moment de halucinaţie colectivă în care pare că „suflul fantomei” răspândit şi adăpostit „între cutele secrete ale sufletului fiecărui om” îi ia în stăpânire pe oameni alinându-le nefericirile.

Fantoma din moară

Înainte de a fi un roman al supranaturalului, Fantoma din moară e cronica unei comunităţi distruse în epoca „omului nou”. Cu instinct de romancier veritabil, Doina Ruşti se fereşte să caracterizeze pozitiv ori negativ oamenii şi faptele lor. Istoria fiecăruia este desfăşurată în condiţiile impuse de către noul Centru.

Un roman realist construit prin trucuri clasice şi instanţe narative în doar câteva zeci de pagini: roman în roman, manuscris anonim şi ficţiune ca fantasmă impersonală.

Volumul a fost nominalizat la numeroase premii și recompensat cu Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România (2008).

Fantoma din moară este un roman despre lumea alunecoasă a delațiunii, a supraviețuirilor minore și a acțiunilor generale, pe care le hotărăsc făuritorii Istoriei. Este și un roman despre comunism și urmările lui. Dar povestea principală este a unei fantome vaporoase, omniprezente și obligate să trăiască și ea în ruinele unei lumi de care este iremediabil legată, zicea Doina Ruști despre romanul său.

Cărţile lui Radu Aldulescu scanează şi explorează lumea autohtonă, societatea românească pe două mari versante ale ei: deceniile socialismului glorios, în Epoca de Aur a ceauşismului şi anii deja adunaţi şi ei ai capitalismului sălbatic, post-’89. Proiectul romancierului este de a configura o nouă Comedie umană, în variantă locală.

Realismul de criză, apocaliptic şi realismul acumulativ, placat pe viul individual şi social: iată cele două formule, pe care Radu Aldulescu încearcă în Proorocii Ierusalimului să le asocieze.

E fără îndoială cartea sa cea mai curajoasă. Nu numai prin tematică (exportul de copii într-un Occident care-i primeşte, prin perverşii lui melancolici, cu braţele larg deschise), ci şi prin ieşirea autorului în afara spaţiilor familiare lui. Personajele ies, la propriu, dintre hotarele României, ajungând, pe o bine întreţinută filieră, la Frankfurt şi la Paris.

Romanul începe, trezind curiozitatea, cu câteva instantanee şi flashuri. La uşa lui Doru Elefterescu, dintr-un apartament din groapa Vitanului, ins momentan fără ocupaţie, căsătorit cu Magdalena, rămas acasă să îngrijească copilul lor, mergând pe nouă ani, bate un agent al postului Pro Tv, cu bilete de Teleeurobingo.

Agentul, la vreo douăzeci de ani, se recomandă sub un nume ce i se va dovedi fals în scurtă vreme, care îl recunoaşte sub înfăţişarea mult schimbată pe copilul Ierusalim, rudă a soţiei dintr-un sat de pe malul Cernei, copil ce dispăruse în urmă cu mai mulţi ani, victimă a traficului bine organizat, o reţea din care a scăpat ca prin minune şi de care îi e frică să nu fie recuperat.

Fostul preadolescent Ierusalim se întoarce din altă lume , dintr-un Occident al proxeneţilor şi al pedofililor, unde a cunoscut toate relele şi abuzurile făcute de semenii săi până la situaţii incredibile. Parcă s-ar fi întors din infern.

Acestea sunt premisele sociologice ale romanului, dezvoltate epic în două direcţii: pe de o parte, prezentarea lumii sordide din România prin eşantionul vieţii de cartier în Bucureşti (viaţa la bloc, cârciumile, locuri de muncă provizorii şi chinuitoare, familii instabile, certuri, etc.) şi eşantionul vieţii la ţară (fiertul ţuicii în cazane improvizate, alcoolismul, traiul mizer etc.); pe de altă parte, viaţa copiilor abuzaţi sexual, violenţa proxeneţilor profitori, opulenţa clienţilor.

Proorocii Ierusalimului

Titlul romanului şi o serie de fragmente plasate de autor în poziţii-cheie actualizează într-un mod frapant Biblia, Ierusalimul cu „inima lui întărită”, calea „lunecoasă şi întunecoasă” a proorocilor mincinoşi, „plânsul şi scrâşnirea din dinţi”, Valea Plângerii, Sodoma şi Gomora, vremurile de „păcate şi amărăciune şi sminteală”.

Radu Aldulescu părăsește doar aparent, odată cu Proorocii Ierusalimului, lumea lui autohtonă atât de sumbră și lipsită de șansă, pentru a o transporta ilegal, peste graniță, în stralucitorul și libertinul Paris. Două destine paralele, Ierusalim și Doru, două capitale, orașul Luminilor și un oraș în întuneric, trafic de carne vie și prăbușirea coloșilor industriali, concerte de pian pentru copii abuzați și borcane cu murături pentru iarnă.

Copilăria lui Ierusalim se încheie brutal în lumea cupidă și vicioasă a adulților, sub semnul unei stupefiante pasiuni pentru un marchiz francez decrepit și pervers. Doru refuză să se maturizeze în lumea nouă, care tocmai crește pe ruinele „revoluției furate”. Marionete în mâna sorții, personajele și poveștile lor se vor intersecta în Valea Plângerii, unde doar lacrimile și căința îi mai pot salva.

Cărțile le puteți găsi la Biblioteca Județeană Octavian Goga Cluj și le puteți rezerva atât printr-un apel telefonic la Secția de Împrumut pentru Adulți și Artă, cât și  direct pe catalogul nostru online pe www.bjc.ro.

Doina Borgovan/Rodica Uifălean, Biblioteca Judeţeană “Octavian Goga” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.