Jurnal de părinte: Teama de abandon a părintelui
Articol editat de cristina.rusu, 22 noiembrie 2017, 11:29
Încep o serie de teme dedicate părintelui și vulnerabilităților lui. Azi am ales teama de abandon a părintelui și cum îl influențează acest lucru pe copil.
Cum dobândim teama de abandon?
În primul rând, atunci când părintele este frecvent indisponibil emoțional față de copil, când el nu sesizează trăirile și nevoile emoționale ale copilului, iar acesta din urmă nu are șansa experienței de acceptare a nevoilor și emoțiilor și de confort emoțional. De reglare a emoțiilor.
Mă simt trist și mama sau tata este acolo pentru mine, știu să-mi oferă alinare și mă simt înțeles. Nu țipă sau se supără pe mine sau se îngrijorează, întristează când copilul simte frică sau teamă sau tristețe sau furie.
Dacă tu ca părinte ai trăit aceste experiențe, atunci este foarte probabil să-ți fie inconfortabile trăirile copilului. Fricile sau furia sau plânsul copilului să te înspăimânte și să te îngrijoreze sau să te înfurie. Să vrei să nu aibă emoții, să le treacă supărarea cât mai repede.
În al doilea rând, când părintele este hiperprotector și anxios, grijuliu, copilul nu are șansa să experimenteze autonomia și sentimentul de siguranță fiind singur. Și va avea tot timpul nevoie de cineva alături ca să facă față supărărilor sau fricilor. Și observi că tu ca și părinte acum ești mult prea vulnerabil în fața copilului. Există riscul ca rolul părintelui în relație să-l joace copilul, și nu tu ca părinte.
Sau teama de abandon să te facă să îl ții pe copil prea aproape de tine și să-și fie greu să-l lași să se desprindă, și el/ea să se simtă vinovat dacă tu nu ești fericit/ă. Copilul se simte responsabil pentru nevoile tale din păcate.
Primul pas este să conștientizezi că este teama ta de abandon și că această sensibilitate o poți trasmite mai departe copilului sau o poți vindeca.
Domnica Petrovai , psiholog clinician și psihoterapeut
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
