Jurnal de părinte: Părintele subjugat copilului

Articol editat de cristina.rusu, 29 noiembrie 2017, 06:00

Subjugarea este o altă sensibilitate pe care o au unii părinți ce înseamnă că nevoile copilului sunt prioritare și ale lor mai mereu pe ultimul loc sau oricum secundare. Este mai tot timpul despre ce vrea copilul. Să nu fie supărat copilul. Să fie fericit copilul. Și cu ignorarea propriilor nevoi.

Subjugarea dintr-un sentiment de frică, să nu eșuez ca părinte sau frica de a nu avea viața grea pe care ați avut-o d-voastră sau vina că nu faceți destul sau nu petreceți destul de mult timp cu copilul.

Cum ați învățat subjugarea?

În primul rând, alături de un părinte care era centrat doar pe nevoile lui, cu un profund sentiment de îndreptățire. Și așa ați învățat să fiți atent la ce are nevoie părintele și ați ignorat propriile nevoi. Să nu o supăr pe mama, să îi fac pe plac mamei sau tatălui. Să fie tata mulțumit de mine.

Cum simte un părinte subjugat?

Simte furie și deconectare de propriile nevoi, o frustrare însă cu reprimarea tuturor nemulțumirilor. Așa trebuie să fie, ca să îi fie bine copilului. Cu frica de a nu-l dezamăgi pe copil. Dacă vrea ceva faceți tot posibilul să îi oferiți, îi faceți pe plac. Să îl mulțumiți.

În al doilea rând, subjugarea o înveți alături de un părinte dependent, pe care îl simți neputincios și vulnerabil, anxios și temător. Și copilul devine tot atent la părinte, într-un alt mod. Și fără să fie atent și la el. Și ca și adult crește riscul să se poarte la fel cu copilul și să-i mențină dependența.

Reamintiți-vă că o lecție importantă pentru copil este că nevoile tuturor contează și că a-i spune NU, Acum Nu POT este semn de sănătate și de granițe sănătoase. O relație bună este una în care și copilul învață să fie atent la nevoile celorlalți pe măsura vârstei și în acord cu nevoile lui.

Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.