Jurnal de părinte: Criticismul și respingerea în relația părinte-copil
Articol editat de cristina.rusu, 6 decembrie 2017, 06:00
Critica și respingerea, sub orice formă pe care o exprimați, rănește! Copilul simte că nu este suficient de bun sau că nu sunteți mulțumit/ă de el, că este defect sau rău și că trebuie să fie reparat, stricat.
Când îi tot faceți observații, îi spuneți că nu face bine, ce simte el sau ea este rușine, teama de pedeapsă, un sentiment de inferioritate și nesiguranță. A pierdut aprecierea d-voastră necondiționată. Nu îl educați pe copil arâtându-i că a greșit, dimpotrivă, îl faceți să simtă că are și mai puțină încredere.
Un copil mai mic de 12 ani nu învață din feedback negativ. Este un atac la persoană și la încrederea în el. Cum ați învățat să fiți atât de critic și nemulțumit?
Ori ați fost și d-voastră criticat de părinți și acum faceți la fel ca și ei, desi v-ați jurat că o să schimbați asta. Ori ați fost neglijat și ați învățat că primiți atenție dacă faceți ceva excepțional, fără greșeală și ați devenit perfecționist. Ori ați fost mai mereu comparat cu alții și ați devenit nesigur și vă este teamă pentru copilul d-voastră și credeți că îi faceți bine dacă îi faceți observații care sunt de fapt critici.
Copilul are nevoie de atenție și acceptare necondiționată și va învăța lucurile noi sau să facă diferit dacă îi apreciați efortul, progresul, perseverența și mai puțin rezultatele.
Un părinte critic este un părinte nesigur pe el și are nevoie să fie mult mai apreciativ în toate relațiile chiar dacă crezi că celălalt nu a făcut nimic grozav să merite o laudă.
Spuneți lucruri bune, onest și copilul își va recăpăta încrederea. Și faceți un mic experiment, cum va fi o zi sau o săptămână fără critică? O să vedeți că d-voastră vă veți simți mult mai bine și sentimentul d-voastră de eșec ca și părinte sau teama se va mai domoli.
Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
