Dadă Ioană, dadă Ioană – Gheorghiţa Nicolae
Articol editat de Carmen Sas, 7 decembrie 2017, 10:02
Articol editat de Carmen Sas, 7 decembrie 2017, 10:02
Pe vremuri cuvintele tămăduitoare erau rostite de bătrânele „meştere” ale satului, cele ce ştiau să facă şi să desfacă faptul de dragoste. Gheorghiţa Nicolae, interpreta de muzică populară originară din Romanaţii Oltului, păstrătoarea peste vreme a Tezaurului folcloric, a cules vorbele de duh şi le-a aşezat cu dragoste oltenească într-un cântec despre boala fără leac, pe care, paradoxal, toţi ne-o dorim: dragostea.
Gheorghiţa Nicolae a reuşit ceea ce puţini interpreţi se încumetă să facă: a cules datini, obiceiuri, cuvinte cu un „rost” spuse în momente circumstanţiale existenţiale. A mers la adevăratul loc de tezaurizare a valorilor tradiţionale, casa bătrânelor „meştere”, cele ce ştiu cuvintele care vindecă orice boală.
Terapia prin cuvânt asociată cu folosirea recuzitei specifice descântecului sau vrajei fac din rostirea bătrânei leac pentru suflet şi trup. Gheorghiţa Nicolae „a furat” vorbele, le-a aşezat în versuri cu tentă folclorică şi le-a interpretat în manieră personală, cu inflexiuni melodioase, calde, cu puterea sufletului dăruit pentru totdeauna cântecului care nu se uită, cum nu se uită vocea. Astfel se asociază textul, melodia şi vocea într-un triunghi al valorii, care mai apoi se aşază cu demnitate în rândul vocilor memorabile ale melosului popular românesc. Şi numele nu se uită.
Istoria acestui cântec poate fi găsită pe site-ul EualegRomania.ro