Clujul neștiut: Hotel Biasini
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 25 decembrie 2017, 06:00
Ce a mai rămas din gloria de odinioară a acestui hotel de lux? Mai nimic: pereţi scorojiţi, apartamente cu iz domestic. Nu ai fi zis că aici a funcţionat unul dintre cele mai faimoase hoteluri ale Clujului.
Mă aşez cu sfială pe scările celui mai luxos – odată – hotel al Clujului, aflat azi, cel puţin la interior, într-o stare avansată de delăsare. Construit pe locul unui vechi han, hotelul Biasini ocupa un loc strategic în calea drumeţilor, ne spune istoricul Vladimir Bogosavlievici, care cunoaşte şi o parte dintre personajele celebre care au poposit aici.
Vladimir Bogosavlievici: — Antreprenor extrem de priceput, a văzut că pe acea locaţie este un han, Sacsvay, în faţa Porţii Turzii. A închiriat şi a făcut un hotel la standarde europene, numit Hotel Biasini, unde lumea bună a Clujului se aduna. Sunt nişte plachete care arată că acolo a fost şi Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac, Petőfi Sándor şi multe alte notabilităţi şi oameni celebri. Ulterior, în timpul Primului Război Mondial, a devenit un fel de bar de noapte. Pe urmă a devenit un bordel, iar din 1926 şi-a închis activitatea şi sunt locuinţe.
Fostul hotel de care ne ocupăm în acest episod poartă numele unei figuri marcante a Clujului din secolul al XIX-lea, un maestru de spadă care a făcut şcoală în oraşul de pe Someş.
Tudor Sălăgean (directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei): — Fondatorul hotelului, Gaetano Biasini, era un maestru de scrimă care a venit la Cluj adus de contele Francisc Beldi la începutul secolului al XIX-lea. El şi-a deschis primul salon de scrimă chiar în clădirea Reduta, care adăposteşte astăzi Muzeul Etnografic al Transilvaniei. De altfel, clădirea Reduta a găzduit chiar şi mai târziu, datorită acestei tradiţii, chiar campionate de scrimă. Duelul a continuat să fie practicat şi, din acest motiv, desigur că toţi membrii elitei epocii îşi doreau să înveţe arta mânuirii spadei. Aristocraţii în principal, dar nu numai ei: ştim că existau deja cazuri de dueluri între aristocraţi şi ziarişti. Deci până la urmă orice cetăţean, orice bărbat care trăia într-o comunitate, trebuia să înveţe această artă.
Mă întreb dacă locatarii actuali ai clădirii Biasini ştiu ceva despre personalităţile care s-au perindat aici; şi că la un moment dat s-au purtat, chiar în aceste încăperi, negocieri cruciale între revoluţionarii români (reprezentaţi de Nicolae Bălcescu) şi cei maghiari (reprezentaţi de Petőfi Sándor), eşuate până la urmă. Doamna Aurica Nicoară ne invită în apartamentul ei, care mai păstrează încă elementele decorului de odinioară.
Aurica Nicoară: — Ştiţi cum descria Bălcescu Ardealul nostru: „Pe culmea cea mai înaltă a munţilor Carpaţi, se întindea o ţară mândră şi binecuvântată între toate ţările semănate de Domnul pe Pământ”. Şi vedem, noi fiind ardeleni şi nu ne iubim aşa de mult Ardealul. Dar eu îl iubesc.
Şi dumneavoastră staţi chiar în camera în care a poposit el.
Aurica Nicoară: — Nici nu cred că e foarte important. Şi Avram Iancu a trecut, şi Bălcescu şi alţii. Haideţi să vă arăt. Se vede că sunt vechi, din 1800 şi ceva. Geamurile sunt autentice, chiar sunt de atunci. Sau uşile. Lumea le schimbă şi-şi pune ca de carton. Dar atunci, nu mai bine o uşă de asta? Chiar dacă se mai strică, o mai repari, dar e mult mai solidă şi mai ca lumea.
După funcţiunea de hotel, clădirea Biasini a mai fost şi sediu de poştă, staţie de poştalion, iar în timpul Primului Război Mondial a devenit chiar tripou. Scandalizată de influenţa nefastă pe care o exercita localul asupra studenţilor căminişti din zonă, conducerea universităţii clujene a cerut schimbarea destinaţiei. Astfel, în anii ‚30 ai secolului trecut, hotelul pe unde au trecut Avram Iancu, Franz Liszt sau Jókai Mór a devenit o altă legendă a Clujului.
Andreea Nagy/Ovidiu Moldovan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
