#NICIOSCUZĂ – Tu ce scuză ai să nu faci sport?
Filip Ghiorghi
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 4 februarie 2018, 06:00
Filip Ghiorghi
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 4 februarie 2018, 06:00
Comitetul Național Paralimpic a lansat campania de responsabilitate socială #NICIOSCUZĂ, care are în prim-plan trei sportivi paralimpici români. Aceștia au trecut peste toate obstacolele pe care viața le-a scos în cale, au renunțat la scuze pentru a face sport de performanță și acum au devenit un exemplu pentru toți cei care își doresc să fie mai activi, dar nu au timp, nu au bani, nu au chef sau nu au cu cine să facă sport.
Un erou al campaniei este campionul naţional paralimpic Filip Ghiorghi. El este de 24 de ani într-un scaun cu rotile, dar în tot acest timp a practicat mai multe sporturi printre care înot, baschet, atletism sau tenis de câmp. S-a oprit la tir cu arcul și a ajuns să reprezinte România la numeroase competiţii internaţionale.
Andrea Nagy: — Povestiţi-ne despre campania #NICIOSCUZĂ.
Filip Ghiorghi: — Campania #NICIOSCUZĂ a luat fiinţă împreună cu Comitetul Paralimpic, unde este preşedintă Sally Lamont. Se desfăşoară pe hashtag #NICIOSCUZĂ, sau www.nicioscuză.ro. În România, în ultimii ani majoritatea persoanelor nu mai fac sport. Din cauza grijilor, din cauza nevoilor, sportul a trecut pe planul 2 sau chiar 3. Prin această campanie încercăm să atragem atenţia că dacă noi, persoanele cu dizabilităţi, putem să facem un sport şi chiar să facem un sport de performanţă, celelalte persoane nu au nicio scuză să nu facă un sport.
Andrea Nagy: — Ce v-a determinat să participaţi, aţi auzit multe scuze în jurul dumneavoastră?
Filip Ghiorghi: — Da, mă confrunt des cu scuze. Vreau să arăt tuturor că dacă vrei, poţi. De 24 de ani sunt în scaun rulant, în urma unui accident cu bicicleta. Cred că de 20 de ani lupt pentru a schimba mentalităţi, pentru a face ca oamenii să fie mai buni, să facă un sport. Cred că sportul, mai ales pentru persoanele cu dizabilităţi, este cea mai uşoară modalitate de a se reintegra în societate. O persoană în urma unui accident se închide în casă, nu mai acceptă prieteni, stă mai mult în faţa calculatorului şi al televizorului şi nu comunică. Prin sport, noi putem să spargem aceste bariere şi să devenim mai buni.
Andrea Nagy: — Am înţeles că aţi dus o viaţă activă fizic şi înainte de accidentul dumneavoastră. Cât de greu a fost să reveniţi la acea viaţă activă? Aţi fost tentat să vă căutaţi scuze, să amânaţi?
Filip Ghiorghi: — E în firea omului, e mai uşor să stai cu telecomanda în mână decât să faci ceva. Întotdeauna găsim scuze, dar dacă trecem peste aceste greutăţi şi intrăm într-un ritm, atunci e mult mai uşor. La 23 de ani când am avut accidentul, pot să spun că eram o persoană activă. În urma accidentului, trei ani de zile am stat prin spitale. Munca mea în urma accidentului trebuia să fie recuperarea. Am început cu atletismul, am participat la un maraton. Nu aveam scaun adaptat pentru atletism, dar am tras şi am reuşit să merg toţi cei 42 km. Tot după trei ani de la accident, am intrat în bazin şi am văzut că pot să înot. Asta m-a determinat să particip la un maraton de înot care se ţine anual la Braşov, Maratonul celor 24 de ore de înot. Am făcut basket în scaun rulant, am făcut tenis de câmp, tenis de masă, iar acum am ajuns la tir cu arcul. În 1998, împreună cu soţia mea şi cu un alt prieten în scaun rulant, am ajuns la crucea de pe Caraiman. Pentru asta este această campanie: noi putem; voi de ce nu?
Andrea Nagy: — Unii spun că, ajungând la o anumită vârstă, e deja prea târziu pentru ei să înceapă să facă sport. Consideraţi că există un „prea târziu” pentru aşa ceva?
Filip Ghiorghi: — Niciodată nu există prea târziu. Eu tirul cu arcul îl fac de 5 ani – am 47 de ani – şi abia acum consider că sunt pregătit să fac performanţă. Dar fac această performanţă, pot să duc tirul cu arcul şi să particip la concursuri cred că şi la 70 de ani. Chiar şi bunicii noştri, atunci când ies în parc şi se plimbă, putem considera că fac un sport.
Andrea Nagy: — Colegele mele care lucrează până pe la 4-5 după-amiaza spun că sunt prea ocupate, nu au timp să facă sport: până ajung acasă, până gătesc… Ce mesaj le transmiteţi pentru a le îndemna să facă mai multă mişcare?
Filip Ghiorghi: — Cred că cel mai motivant lucru e atunci când găteşti pentru copiii tăi; când faci curăţenie pentru copiii tăi; când ai grijă de aceşti copii. Din programul lor trebuie să facă parte şi sportul. Copiii trebuie să ia un model, să urmeze acel model, iar modelul este părintele. Dacă părintele nu face sport, nici copilul nu va face sport. Haideţi să fim un model pentru copiii noştri. Făcând sport, le arătăm şi copiilor că şi ei trebuie să facă lucrul acesta. Indiferent cât suntem de ocupaţi, că suntem plini de griji, trebuie să găsim o jumătate de oră să facem sport.
Andrea Nagy
Foto: Facebook
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Organizația clujeană Create.Act.Enjoy crede în terapie prin artă și o practică de foarte multă vreme în spitale, centre pentru seniori,...
Ce simți când trebuie să răspunzi la o întrebare într-un vacarm total? Ce vezi când lumea pare haotică, rapidă, derutantă? Cum e să ți se...
Sunt sate în care nu a mai fost vreun botez de trei ani, ne-a spus Balázs Attila, preotul reformat din Săvădisla, întors recent din...
Studenții Facultății de Construcții, Cadastru și Arhitectură a Universității din Oradea, de la specializarea Măsurători Terestre și...